Rugăciunea – sfaturi practice (1)

Voi începe câteva postări despre rugăciune ce constă din sfaturi practice. Scopul e să se aplice în practică ce apare aici ( nu să se rămână doar cu ceva citit ). Încep cu citate din cartea „Grădina de flori duhovniceşti”:

   Dacă nu ai duhul rugăciunii, stăruieşte-te să cunoşti din ce în ce mai mult, pe deoparte sărăcia ta, iar pe de altă parte, bogăţia darurilor harului dumnezeiesc. Atunci rugăciunea evlavioasă va curge de la sine din inima ta. ( Prot. P. Socolov )

   Ca să te obişnuieşti cu rugăciunea, nu aştepta să ai o bună dispoziţie pentru ea, pentru că „împărăţia cerurilor se sileşte şi silitorii o răpesc pe ea” ( Matei 11, 12 ). Mulţi aşteptând atracţia lăuntrică, încet-încet s-au lăsat cu totul de rugăciune. ( Prot. Avr. Necrasov )

   De va trece un ceas, două şi trei după rugăciune şi vei vedea că jarul trezit în tine e gata să se răcească încet-încet, aleargă îndată din nou la rugăciune şi încălzeşte-ţi sufletul rătăcit. ( Sf. Ioan Gură de Aur )

   Rugăciunile, rugăminţile şi cererile sunt zadarnice şi fără de folos când se săvârşesc fără frică şi cutremur, fără trezvie şi veghere. Dacă oricine, când se apropie de un împărat pământesc, îşi expune cererea cu frică şi cutremur şi cu toată băgarea de seamă, cu atât mai mult trebuie să stea şi să-şi facă rugăciunile în acelaşi chip înaintea lui Dumnezeu, Stăpânul tuturor şi Hristos, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor. ( Avva Evagrie )

   Cea mai oratorică rugăciune este aceea în care este expusă simplu, din toată inima nevoia în faţa lui Dumnezeu celui bogat în dragoste. ( Prot. P. Socolov )

   Cel ce se roagă numai cu gura se roagă văzduhului, iar nu lui Dumnezeu. Dumnezeu ia aminte la minte, nu la cuvinte ca oamenii. ( Sf. Petru Damaschin )

   Rugăciunea săvârşită cu neglijenţă şi lenevie este o vorbire deşartă. ( Sf. Antonie cel Mare )

   În cea mai mare parte rugăciunile noastre nu sunt auzite, sau cum se spune, nu ajung la Dumnezeu, pentru că ele nu ajung nici până la noi înşine, nu ies  din sufletul nostru, din inima noastră. ( preotul A. Stiuchin )

   Tu însuţi nu auzi rugăciunea ta; cum vrei ca Dumnezeu să-ţi audă rugăciunea ta? ( Sf. Ioan Gură de Aur )

   Oare credeţi că Dumnezeu va lua aminte la rugăciunea pe care voi înşivă n-o băgaţi în seamă? ( Filaret – Mitropolitul Moscovei )

   Trebuie să ne curăţim mai întâi pe noi înşine şi după aceea să stăm de vorbă cu Cel ce este Curat. ( Sf. Grigorie Teologul )

   Numai un suflet curat varsă rugăciuni sincere către Dumnezeu. ( Avva Isaia )

   Aşa cum vrem să fim în vremea rugăciunii tot astfel trebuie să fim înainte de vremea rugăciunii. Duhul nostru, în vremea rugăciunii sale îşi primeşte în mod necesar dispoziţia din starea lui premergătoare şi, rugându-se se ridică spre ceruri sau se scufundă în cele pământeşti prin aceleaşi gânduri cu care s-a ocupat înainte de rugăciune. ( Avva Isaia )

   Precum fumul ce se ridică din paiele putrede supără ochii, tot astfel pomenirea răului supără mintea în vremea rugăciunii. ( Sf. Nil Sinaitul )

   Gândurile şi simţămintele cu care este ocupat sufletul nostru până la rugăciune, în mod necesar ne vin în memorie şi în timpul când continuăm rugăciunea. De aceea, înainte de începerea rugăciunii, trebuie să ne punem într-o astfel de situaţie în care dorim să ne aflăm în continuarea ei. ( Avva Isaac )

   Nu lăsa rugăciunea până nu vei vedea că focul ei şi apa lacrimilor au plecat de la tine în mod prevăzător. Poate că în toată viaţa ta nu vei primi o asemenea vreme pentru iertarea păcatelor. ( Sf. Ioan Scărarul )

   Cine vrea să fie auzit de Dumnezeu în rugăciunile sale, trebuie să-L asculte pe Dumnezeu în poruncile Sale. ( Adr. Jugschii )

   Ascultarea urmează după ascultare. Dacă cineva ascultă de Dumnezeu şi Dumnezeu îl ascultă. ( Avva Moise )

   Nu se poate ca atunci când omul îl ascultă pe Dumnezeu, Dumnezeu să nu-l asculte pe om pentru că El nu e departe de om. Dar dorinţele noastre care Îi sunt potrivnice Îl împiedică să nu ne audă pe noi. ( Avva Isaia )

   Când vrem milă de la Dumnezeu noi trebuie să ne arătăm vrednici de această milă. ( Sf. Ioan Gură de Aur )

   Nesupunându-te poruncilor lui Dumnezeu, tu faci un astfel de lucru încât de s-ar ruga şi sfinţii pentru tine n-ar fi ascultaţi. ( Sf. Nil Sinaitul )

   Credinţa este cheia ce duce la îndeplinirea rugăciunii. Unde nu este ea, acolo nu izbuteşte nici rugăciunea. Prin urmare, dacă uneori rugăciunile tale rămân zadarnice, vezi mai întâi de toate dacă ai avut credinţă. ( Prot. P. Socolov )

   Să nu te mândreşti când te rogi pentru alţii şi eşti ascultat; pentru că ceea ce a lucrat şi a săvârşit este credinţa lor. ( Sf. Ioan Scărarul )

   Dacă cineva nu se socoteşte păcătos, rugăciunea lui nu este primită de Dumnezeu. ( Sf. Isaac Sirul )

   Rugăciunea fără dragoste nu este ascultată. ( Filaret – Mitropolitul Moscovei )

   Rugăciunile care, ridicându-se către Dumnezeu, nu au dragoste într-însele rămân după uşă pentru că numai dragostea deschide uşile rugăciunii. ( Sf. Efrem Sirul )

   Rugăciunile omului care doreşte răzbunare sunt zadarnice. ( Avva Isaia )

   Cel ce vrea ca Dumnezeu să audă degrabă rugăciunea lui, acela când se va scula s-o săvârşească, mai înainte de orice altă rugăciune, chiar mai înainte de rugăciunea făcută pentru sufletul său, să facă rugăciune pentru vrăjmaşii lui şi pentru aceata Dumnezeu îi va auzi orice rugăciune a lui. ( Avva Zenon )

   Părintele Ceresc pe cât este de îndurat atunci când dă pâine, tot atât de bun este şi atunci când nu dă cărbunele aprins unui copilaş nechibzuit. ( Filaret – Mitropolitul Moscovei )

   Nu te ruga ca să ţi se împlinească ceea ce ţi se pare a fi bine, ci ca să ţi se împlinească ceea ce e plăcut lui Dumnezeu, pentru că El ştie mai bine decât tine ce îţi este folositor. ( Avva Leontie )

   Dacă te rogi lui Dumnezeu pentru ceva şi El întârzie să te asculte, nu te scârbi pentru aceasta. Tu nu eşti mai înţelept decât Dumnezeu. ( Sf. Isaac Sirul )

   Rugăciunea, ca o convorbire cu Dumnezeu, fiind un bine înalt prin ea însăşi, adesea e mult mai mare decât binele pe care îl cere omul, şi milostivul Dumnezeu neîmplinind cererile îl lasă pe cel ce cere în rugăciunea lui, pentru ca el să n-o piardă, să nu părăsească acest bine mai înalt atunci când va primi binele cerut care e mult mai mic. ( Ignatie – Episcopul Caucazului )

   Petrecând timp îndelungat în rugăciune şi nevăzând rodul să nu spui n-am dobândit nimic, pentru că însăşi petrecerea în rugăciune este deja o dobândă; şi ce fel de bun e mai presus de acela de a te lipi de Dumnezeu şi să petreci neîncetat în unire cu El? ( Sf. Ioan Scărarul )

   Când ne rugăm şi Dumnezeu întârzie să ne audă, asta înseamnă că lucrează spre folosul nostru, ca să ne înveţe îndelunga răbdare; şi de aceea nici nu trebuie să deznădăjduim spunând: noi ne-am rugat şi n-am fost auziţi. Dumnezeu ştie ce îi este omului de folos. ( Sf. Varsanufie cel Mare )

Anunțuri

3 gânduri despre „Rugăciunea – sfaturi practice (1)

  1. În genere, mă feresc de a face comentarii prea pătimaşe la astfel de subiecte.
    De cele mai multe ori nu scriu nimic, mă abţin.
    Nu ştiu cine eşti şi cu ce te ocupi dar asta nu contează.
    Am citit cu mare atenţie tot ce ai scris şi am dat „Like” abia după ce am citit integral un articol şi l-am „digerat” mental suficient de bine încât să apăs un click.
    Am citit şi l-am ascultat pe Dumitru Constantin Dulcan (celebrul savant român, medic neurolog şi psihiatru) atât de bine încât sunt în stare să-l citez: „Gândul este cea mai puternică forţă din Univers”.
    Poate, pe undeva, renumitul medic are dreptatea lui, nu pot să contest un om de talia domniei sale, însă, după părerea mea, cred că cea mai puternică forţă din Univers este rugăciunea.
    Ea este singura care te înalţă, care îţi dă putere de a merge mai departe în viaţa asta ingrată şi nefericită. Este cea cu ajutorul căreia este posibilă mântuirea, este dialogul pe care-l ai cu Iisus Hristos şi cu Dumnhezeu, este puntea de legătură dintre om şi divinitate. Fără ea, am fi morţi cu desăvârşire.
    Din proprie experienţă spun asta.
    Dacă închidem ochii o fracţiune de secundă, măcar o dată în viaţă, şi ne imaginăm că trăim acum 2.000 ani, alături de Iisus, ei bine, ne-am da seama cât de insignifianţi suntem. Cât de neputincioşi, cât de inconştienţi şi răi. Dacă fiecare din noi ar încerca să fie doar 1% din ceea ce a fost Iisus pe pământ, am cuceri Universul.
    M-am gândit de multe ori la întrebarea lui Iisus: „Crezi tu că dacă vin eu, se va vindeca?”
    Ei bine, aceasta este chintesenţa unei adevărate credinţe: credem noi că dacă Iisus vine la noi, ne poate vindeca? De orice.
    Ei bine, DA, cu siguranţă.
    Fiindcă El este unica noastră speranţă.
    Iisus este cel mai puternic personaj din lume, este fără egal, este singurul în care mai putem avea mângâiere şi nădejde. Imaginează-ţi forţa existenţei lui pe acest pământ din moment ce a ureşit să separe istoria omenii în două: înaintea Lui şi după El.
    Jumătate om, jumătate Dumnezeu, El reprezintă forţa întregului Univers.
    Este suficient doar să vrei să-L cunoşti cu adevărat, este suficient să-ţi doreşti să-L cunoşti, şi-ţi vei da seama de acest Miracol al Cosmosului. Informaţiile ne sunt la îndemână, Internetul este plin, cărţi sfinte sunt la toate tarabele, iar icoane găsim peste tot.
    Ascultă-ţi inima, cititorule, ascultă-L pe Iisus, dă atenţie fiecărui cuvânt spus de El, şi-ţi vei da seama de nemurire!
    Dacă ar fi să scriu tot ce gândesc, aş scrie o carte despre acest subiect… Şi, probabil, că într-o zi, într-o bună zi, o voi face şi pe asta.

    Binecuvântat să fii, posesorule de acest blog!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s