Rugăciunea – sfaturi practice (2)

Urmează acum nişte cuvinte ale Sf. Teofan Zăvorâtul despre rugăciune ( „Călăuzire către viaţa duhovnicească” ):

Rugăciunea nu înseamnă să stăm în faţa icoanelor şi să facem metanii. Acesta sunt doar „partea din afară a rugăciunii”.

Nu este rugăciune încă să citim rugăciuni din cărţi, sau să le spunem pe din afară, sau să le auzim în biserică. Acestea sunt mijloacele pentru descoperirea rugăciunii şi pentru naşterea ei.

Adevărata rugăciune începe prin apariţia în inimă a sentimentelor repetate de evlavie, a sentimentelor de zdrobire de inimă şi de mustrare, de recunoştinţă şi de doxologie faţă de Dumnezeu, de devotaţie şi supunere faţă de voia Lui ş. a. Toată lupta noastră rugătoare constituie şi are ca scop ridicarea acestor sentimente în inima noastră, umplerea acesteia.

Rugăciunea înseamnă alipirea totală a inimii de Dumnezeu. După primul pas în această alipire, adică naşterea sentimentelor pe care le-am amintit, trebuie  să statornicim rugăciunea în inimă. Şi cum vom reuşi aceasta? Prin cultivarea ei neîncetată.

Vom începe prin citirea cu grijă şi prin ascultarea rugăciunilor zilnice, în casă sau în biserică. Să citim şi să ascultăm cu atenţie slujbele! Astfel, uşor, uşor vom înălţa inima noastră până la Dumnezeu. Rugăciunile care au fost alcătuite de Sfinţii Părinţi ascund o putere mare. Aşadar, cel care pătrunde în înţelesurile lor cu atenţie şi râvnă va primi oricum ceva din puterea lor, mai puţin sau mai mult, după fierbinţeala dorinţei lor.

Pentru ca rânduiala slujbei de rugăciune să devină lucrătoare, este neapărat nevoie s-o săvârşim astfel încât şi mintea, şi inima să asimileze conţinutul ei. Şi să luăm seama la trei lucruri simple ca să reuşim:

a.) Să nu începem rânduiala fără pregătirea sufletească potrivită;

b.) Să n-o facem cu neatenţie, cu de-a sila şi superficial, ci cu atenţie, simţire şi cu evlavie;

c.) Când o încheiem, să nu ne ocupăm imediat de îndeletnicirile lumeşti obişnuite.

Anunțuri

Un gând despre „Rugăciunea – sfaturi practice (2)

  1. „Când o încheiem, să nu ne ocupăm imediat de îndeletnicirile lumeşti obişnuite”.
    Cred sincer că nici nu ai putea să treci imediat la alte activităţi. Trebuie să te linişteşti întâi, să simţi cum corzile inimii vibrează din ce în ce mai lent, precum cercurile dintr-o apă stătătoare făcute de o piatră aruncată. Îi trebuie ceva timp apei să revină la forma iniţială. Aşa şi sufletul nostru.
    Doar când simţi asta, poţi spune cu adevărat că „M-AM RUGAT”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s