Rugăciunea – sfaturi practice (6)

   Răceala în rugăciune se datorează fie oboselii sufleteşti, fie „saturaţiei” duhovniceşti, fie plăcerilor trupeşti şi odihnei, fie patimilor care stăpânesc sufletul, mai ales înălţarea de sine. Aceasta însă poate să se datoreze şi îndepărtării harului, care se întâmplă cu îngăduinţă dumnezeiască. Şi iată de ce: când sufletul nostru arde de dor după Dumnezeu şi din inima noastră se scurge rugăciunea fierbinte, nu avem decât vizita milostivă a harului. Noi însă, când această stare binecuvântată se prelungeşte mult timp, socotim că am reuşit ceva important prin lupta noastră şi suntem stăpâniţi de slava deşartă. Deci, din motive pedagogice, harul se îndepărtează şi sufletul rămâne singur, gol şi slab, neputincios să vieţuiască duhovniceşte, rece şi lipsit de dorinţa să se roage…

   Ce vom face ca să scăpăm de această stare? Mai întâi, ne vom îngriji să eliminăm cauzele ei. Şi după aceea, cu toată răceala sufletului nostru, ne vom face cu stăruinţă şi răbdare canonul zilnic de rugăciune, străduindu-ne pe de o parte să ne concetrăm mintea la cuvintele rugăciunilor şi, pe de altă parte, să ridicăm în inima noastră sentimente iubitoare de Dumnezeu. Cu timpul, Acesta, văzând smerenia şi răbdarea noastră, ne va trimite harul Său care va alunga duhul răcelii, aşa cum vântul alungă ceaţa.

   Prin luptă şi răbdare, prin aceastea două va via în noi rugăciunea fierbinte. Se cere timp şi osteneală multă, însă să nu ne împuţinăm sufleteşte, să nu ne obosim, să nu ne îngreunăm! Osteneala noastră, dacă este sistematică şi stăruitoare, mai devreme sau mai târziu va fi oricum încununată de succes. Va primi coroană nu datorită nouă, ci datorită milei nemărginite a lui Dumnezeu.

   Limba noastră este bine să se obişnuiască cu rugăciunea lui Iisus: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!” sau cu oricare altă rugăciune scurtă, cu mintea adunată în inimă. Luptaţi-vă ca să provocaţi în inima voastră, ca să spun aşa, o mică rană! Truda voastră susţinută o va crea pe aceasta în scurt timp. Atunci Domnul o va răsplăti cu rugăciunea Lui harismatică.

   În fiecare seară, oricât de obosiţi aţi fi, nu pregetaţi să alergaţi la Acela. Să vă rugaţi în genunchi sau şezând. Şi, când puteţi, să vă ridicaţi în picioare. Nu are atâta importanţă poziţia, este suficient să faceţi rugăciune. Să vă rugaţi Domnului pentru ziua care a trecut, oricât de grea a fost, să-L rugaţi pentru o noapte bună şi să cereţi iertare, cu pocăinţă adâncă, pentru greşelile voastre!

   În decursul nopţii, ori de câte ori vă treziţi, pentru puţin şi înainte să vă ia din nou somnul, să vă rugaţi aşa cum sunteţi, întinşi. Aceasta nu este un lucru rău, dimpotrivă: dacă v-aţi obişnuit să spuneţi rugăciunea sau vreun psalm în mijlocul somnului, veţi alunga toate gândurile rele care vă războiesc în acel ceas.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s