Liturghia cerească

M-am gândit să scriu puţin despre partea nevăzută a Sfintei Liturghii. De multe ori oamenii stau la această Sf. Slujbă cu neatenţie neştiind ce se întâmplă de fapt. E şi normal. Fiind păcătoşi ochii noştri sunt întunecaţi şi nu pot vedea pe Sfinţii Îngeri slujind cu preoţii şi pe Hristos jertfindu-se la fiecare Sfântă Liturghie. Am luat nişte vedenii din mai multe surse. Puteau fi mai multe dar cred că aceasta e destul cât să ne dea puţină râvnă la participarea Sfintei Liturghii. Vedeniile le-am împărţit pe anumite părţi din Sfânta Liturghie. În fine, iată ce se întâmplă la Sf. Litughii ale sfinţilor:

– de la Proscomidie până la Apostol

Dupa ecfonis, fratele acesta a mărturisit celorlalţi următoarele: „După rugăciunea Proscomidiei am văzut cum cerurile s-au deschis şi foc a coborât asupra Sfintelor Daruri. După aceea s-a arătat mulţime de îngeri şi între ei un copil. Împreună cu ei au coborât alte două persoane de o frumuseţe nedescrisă. După aceea îngerii au stat în jurul Sfintei Mese iar Pruncul s-a aşezat deasupra ei. Când s-au apropiat preoţii să taie pâinea, am văzut acele două persoane luând Pruncul de mâini şi de picioare şi cu un cuţit îl tăiau turnând sângele Lui în potir. În continuare au tăiat Trupul Lui în părţi mici, pe care l-au aşezat deasupra bucăţilor de pâine. Atunci, imediat, pâinile s-au transformat şi acestea în carne.” ( Patericul Sinaitic, Evergetinos )

Era o zi de duminică. Un episcop a vizitat împreună cu sinodia lui un oarecare sat din eparhia sa. Acolo l-a căutat pe preot şi i-a cerut să săvârşească Sfânta Liturghie. Preotul era un tânăr simplu care nu ştia carte, dar din momentul în care a stat în faţa Sfintei Mese l-au înconjurat flăcări fără însă să-l ardă. Uimit de privelişte, episcopul îl cheamă după Sfânta Liturghie:
– Binecuvântează-mă, vrednice slujitor al lui Dumnezeu!
Preotul a amuţit:
– Cum e posibil ca un episcop să fie binecuvântat de un preot? l-a întrebat.
– Nu sunt vrednic să binecuvântez un preot care arată Sfintele Daruri „înflăcărat” de un foc Dumnezeiesc şi care nu arde.
– Este vreodată posibil, a răspuns cu umilinţă preotul, ca preotul să săvârşească Sfintele Taine fără să fie înconjurat de focul dumnezeiesc?
Episcopul a admirat curăţenia sufletească a preotului şi purtarea lui şi a plecat entuziasmat. ( Everghetinos )

Luminătorul Ortodoxiei, Sfântul Ioan Gură de Aur (sec. IV), cu harul său înaintevăzător, a văzut de multe ori pe sfinţii îngeri cum păzeau şi supravegheau biserica, chiar şi în timpul Jertfei celei fără de sânge. „Când începe părintele Proscomidia”, a povestit sfântul prietenilor săi
duhovniceşti, „<<coboară>> imediat puteri cereşti cu veşminte strălucitoare şi minunate. Desculţ, cu chip plecat, înconjoară Sfântul Jertfelnic şi stau acolo liniştiţi şi tăcuţi până la sfârşitul Sfintei Liturghii. După aceea se împrăştie în toată biserica, ajută părintele care împarte Sfânta Împărtăşanie poporului şi-i întăresc în credinţă”. ( Revista „Sf. Ciprian” )

În continuare sfântul (Pangratie) a săvârşit Sfânta Liturghie într-o cameră iar la „Slavă Tatălui…”, a ecteniei întreite s-a deschis ca prin minune acoperişul. Şi un fulger îngrozitor a coborât deasupra guvernatorului (Bonifacio) şi a suitei lui. Toţi au căzut jos cuprinşi de frică. După aceasta au crezut din tot sufletul în Hristos. ( Viaţa Sfântului Pangratie )

Când construcţia a fost terminată, Sfântul Pangratie a venit să facă prima Liturghie. Câţi au fost atunci în biserică, vedeau ceva ca un foc minunat,
ca un fulger orbitor şi nestins, care lumina într-un chip minunat toată biserica. ( Viaţa Sfântului Pangratie )

În viaţa Sfântului Eftimie cel Mare (sec. IV) este amintită o arătare minunată a focului dumnezeiesc în timpul Sfintei Liturghii. Într-o duminică, cuviosul săvârşea Liturghia cu ucenicul său Dometian. La un moment dat Trevan, care fusese saracin şi stătea în apropiere, vede cum un foc coboară din cer împrăştiindu-se pe Sfântul Jertfelnic ca o mare pană albă, acoperindu-l pe marele Eftimie şi pe Dometian. Văzând această minune, Trevan s-a îngrozit şi a dat înapoi. Focul dumnezeiesc a ţinut de la început până la sfârşitul ecteniei întreite. În afara marelui Eftimie şi
Dometian care se găseau în mijlocul focului, minunea a fost văzută şi de călugărul Gavriil care pe atunci avea 25 de ani în mănăstire şi era cunoscut pentru curăţenia sufletească. De multe ori, când liturghisea cuviosul Eftimie, vedea Sfinţii Îngeri care coborau slujind împreună cu el. ( Viaţa Sfântului Eftimie cel Mare )

Cândva, în timpul unei Sfinte Liturghii, imediat ce preotul slujitor a spus: „Binecuvântată este împărăţia…”, sfântul a văzut foc coborând din cer şi acoperind Sfântul Jertfelnic şi pe slujitor fără ca acesta să-şi dea seama de nimic. Mai târziu, când poporul a început să cânte „Sfinte Dumnezeule”, patru îngeri au coborât şi au cântat împreună cu ei. ( Viaţa Sfântului Nifon al Constanţianei )

Zece zile de oraşul Eghees al Kilkisului, în satul Mardaros, locuia un bătrân levit, renumit pentru harul său. Cândva însă, locuitorii satului s-au dus şi s-au plâns la episcopul locului, zicând:
– Ia-l pe acest preot din satul nostru pentru că ne supără. În fiecare Duminică face Liturghie la 3 după-amiază şi nu ţine de ordinea stabilită. Imediat cheamă episcopul pe paroh şi îi spune:
– De ce, părinte, faci acest lucru? Nu cunoşti ordinea Bisericii noastre?
– O cunosc, preasfinţite, şi ai dreptate. Dar uite ce se întâmplă. După slujba de noapte a Duminicii stau aproape de Sfântul Jertfelnic şi aştept coborârea Sfântului Duh. Şi când văd că Acesta acoperă Sfântul Jertfelnic (umbreşte, n.n.), atunci încep Sfânta Liturghie.
Episcopul a admirat harul preotului şi i-a informat pe credincioşi despre aceasta, care au plecat în pace preamărind pe Dumnezeu. ( Limonariu )

La treizeci de mile distanţă de Roma se găsea micul oraş numit Romilla. Odată, câţiva locuitori ai Romilei au acuzat pe harismaticul lor episcop în
faţa papei al Romei, Agapit (535 – 536), spunând că foloseşte pentru mâncarea lui Sfântul Disc. Imediat papa, uimit de cele auzite, a trimis şi l-au adus pe episcop legat şi mergând pe jos până la Roma. L-a închis imediat. Au trecut aşa trei zile. În noaptea zilei de sâmbătă, papa vede pe cineva în vis care îi spune: „Duminica aceasta nu vei săvârşi Sfânta Liturghie nici tu şi nici altcineva, ci episcopul închis. Acela vreau să slujească”. Deoarece papa nu credea cele auzite, vocea s-a auzit pentru a doua şi a treia oara. „Ţi-am spus că episcopul închis va sluji!”. Când s-a trezit, papa a chemat pe episcop şi l-a întrebat:
– Care este munca ta duhovnicească?
– Sunt păcătos, a răspuns acela.
Pentru că nu dezvăluia nimic altceva, papa i-a spus:
– Astăzi tu vei sluji.
Episcopul s-a supus. Deci când s-a aşezat în faţa Sfântului Jertfelnic şi a încheiat rugăciunea Proscomidiei, înainte să spună ultima rugăciune de
sfinţire, a început pentru a doua, a treia şi a patra oară aceeaşi rugăciune.
– Ce se întâmplă? a întrebat papa. De ce ai început de patru ori rugăciunea şi nu ai terminat-o?
– Iartă-mă, a răspuns episcopul, însă nu am văzut, cum obişnuiam, coborârea Duhului Sfânt. Dacă vrei, depărtează de lângă Sfântul Jertfelnic pe diaconul care ţine ripidele, pentru că eu nu îndrăznesc să-i spun. Când diaconul s-a îndepărtat atunci papa şi episcopul au văzut imediat arătarea Sfântului Duh. Dar s-a întâmplat şi aceasta: Acoperământul care se găsea deasupra Sfântului Jertfelnic s-a ridicat singur şi a acoperit pe papă, pe episcop şi pe toţi diaconii împreună cu Sfântul Jertfelnic pentru trei ore! A înţeles atunci cinstitul Agapit că episcopul era foarte harismatic şi că fusese nedreptăţit. ( Limonariu )

Noul martir Sfântul Iacov Aghioritul (1 noiembrie), a povestit cândva ucenicului său Marchian câte lucruri minunate a văzut în timpul unei Sfinte Liturghii. Pe când îmbrăca veşmântul său preoţesc, s-a luminat cu lumina îngerească. Când a început Sfânta Proscomidie, 4 tagme îngereşti au stat în cele patru colţuri ale bisericii. Sfârşind Proscomidia, a acoperit cu Sfintele Acoperăminte Cinstitele Daruri care în acelaşi timp au fost acoperite de lumină. ( Revista „Sf. Ciprian” )

Cândva – povesteşte Sf. Serafim de Sarov – slujeam în Joia Mare. Am spus cu umilinţă, de lângă Sfântul Jertfelnic: „Doamne, mântuieşte pe cei umili şi acoperă-ne pe noi”. După ce am ieşit în faţa uşilor împărăteşti şi am spus sfârşitul rugăciunii întreite „şi în vecii vecilor” în acel moment a strălucit în faţa mea o lumină. Mă uit într-acolo şi văd pe Domnul nostru Iisus Hristos cum strălucea mai mult decât soarele în lumină orbitoare. Îl înconjurau toate puterile cereşti ale îngerilor, arhanghelilor, heruvimilor şi serafimilor. Intrase prin poarta de vest şi plutind prin aer, a stat în faţa amvonului. Ridicându-şi mâna Sa a binecuvântat pe slujitori şi pe creştini şi apoi a intrat în locul de lângă uşile împărăteşti unde se găseşte icoana Lui. Inima mea s-a umplut de lumină şi de bucurie pentru El. ( Viaţa Sf. Serafim de Sarov )

Niki Kutelaina, mai târziu maica Salomea, a văzut odată pe Cuviosul Sava (1862 – 1948), protectorul Calimnului, la Proscomidie stând foarte sus şi fiind înconjurat de cete îngereşti. ( Viaţa Sf. Sava cel Nou )

– de la Apostol până la ieşirea cu Sfintele Daruri

Dupa ecfonis, fratele acesta a mărturisit celorlalţi următoarele: „Când diaconul s-a suit în amvon ca să citească Evanghelia am văzut cum s-a deschis cupola bisericii.” ( Patericul Sinaitic, Evergetinos )

La Apostol, s-a arătat Apostolul Pavel care îndruma pe cântăreţi.La „Aleluia”, după Apostol, vocile poporului urcau împreunate la cer ca o funie de foc şi la evanghelist, fiecare cuvânt ieşea ca o flacără din gura preotului şi urca spre cele cereşti.  ( Viaţa Sfântului Nifon al Constanţianei )

– de la ieşirea cu Sfintele Daruri până la împărtăşirea credincioşilor

În momentul în care sfântul (Pangratie) ridica Sfintele Daruri, cupola bisericii s-a deschis şi o lumină cerească a coborat şi l-a înconjurat. ( Viaţa Sfântului Pangratie )

Puţin înaintea intrării cu Sfintele Daruri, cuviosul vede cum se deschide cerul şi o mireasmă cerească a acoperit întreaga biserică. Îngerii coborau din ceruri slăvind pe Mielul Hristos şi Fiu al lui Dumnezeu. Şi iată: S-a arătat atunci un Preacurat şi de trei ori slăvit Prunc! Îl ţineau îngerii care L-au adus şi L-au aşezat pe Sfântul Disc unde se găseau Cinstitele Daruri. În jurul Lui s-au adunat mulţime de tineri îmbrăcaţi în haine strălucitoare care priveau cu admiraţie şi pocăinţă frumuseţea Lui dumnezeiască. A venit momentul pentru intrarea mare. Preotul slujitor s-a apropiat să ia în mâini Sfântul Disc şi Sfântul Potir, l-a ridicat si l-a înălţat deasupra capului ridicând împreună Pruncul şi pe mama Lui. Când cuviosul ieşi cu Sfintele, poporul cânta lin, a văzut cuviosul îngeri înaripaţi care zburau în jurul preotului, doi heruvimi şi doi serafimi mergeau înaintea lui şi mulţime mare de îngeri îl însoţeau slăvindu-L. Când preotul a ajuns la Sfânta Masă şi a aşezat Sfintele Daruri, îngerii le-au acoperit cu aripile lor. Cei doi heruvimi s-au aşezat în dreapta preotului şi cei doi serafimi în stânga lui, fără însă ca acesta să-şi dea seama. Sfânta Liturghie a continuat. Au spus „Crezul” şi au ajuns la sfinţirea Sfintelor Daruri. Preotul le-a binecuvantat şi a spus: „… şi trimite harul Duhului Tău Sfânt. Amin, amin, amin…”. Atunci vede iarăşi dreptul, cum un înger a luat cuţitul şi a jertfit Pruncul. Sângele Lui L-a turnat în Sfântul Potir, pe când Trupul lui L-a luat şi L-a pus pe Sfântul Disc. După aceasta s-a retras iarăşi la locul lui şi a stat cu umilinţă şi evlavie. ( Viaţa Sfântului Nifon al Constanţianei )

În muntele Sinai, în Sfântul Vârf, se făcea odată, în ziua Cincizecimii, Sfânta Liturghie a Sfântului Iacob. Mulţi monahi se adunaseră să cinstească
sărbatoarea. În timpul când preotul a spus „Cântare de biruinţă, cântând…”, s-a auzit un vuiet la care au răspuns toţi munţii cu un sunet şi un vuiet
strigând: „Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot…”. Vuietul şi sunetul acesta s-au menţinut pentru o jumătate de oră. Nu au auzit însă toţi, ci cei care aveau urechi să asculte imnul îngerilor.  ( Limonariu )

În timpul ieşirii cu Cinstitele Daruri, o lumină mergea înaintea preotului şi acoperea tot poporul. Aceeaşi lumină a înconjurat mai târziu Sfânta Masă, când Sfântul Potir şi Sfântul Disc au fost puse pe ea. În afara acestui cerc luminos stăteau îngerii fără să îndrăznească să se apropie. Lumina nu l-a părăsit pe preot pe toată durata Liturghiei. Din gura lui ieşea o flacără nevăzută în timpul ecteniilor şi când a citit Evanghelia. De asemenea, când îşi ridica mâinile, din ele curgea lumină. După sfinţirea Sfintelor, au văzut pe Domnul ca un Prunc ce stătea pe Sfântul Disc. Preotul L-a tăiat în patru părţi şi Cinstitul Sânge s-a vărsat în Sfântul Potir din care s-a împărtăşit preotul. ( Revista „Sf. Ciprian” )

În a 4-a Duminică a Postului Mare, în anul 1888 slujea în biserica mănăstirii, ieromonahul Gherman. Era un adevărat călugăr, simplu, drept, cuviincios şi liniştit. După intrarea cu Sfintele Daruri, când a ieşit la uşile împărăteşti să binecuvinteze credincioşii, am văzut chipul lui ca o flacără. ( Memorii ale Arh. Spetsieris Ioachim, 1931 )

Când am ieşit deci cu Sfintele Daruri ridicam picioarele pentru că nu gaseam pământ pe care să calc. Mai târziu m-a vizitat la chilia mea părintele Gherman şi m-a întrebat:
– De ce astăzi, în timpul ieşirii cu Sfintele Daruri, ridicai picioarele?
– Nu stiu ce am păţit, nu găseam pământ pe care să pun piciorul.
– Exact. Erai în aer pentru că te ţineau Sfinţii Îngeri. ( Memorii ale Arh Spetsieris Ioachim, 1931 )

Cântăreţii cântau „Pe Tine Te lăudăm” cât de rar puteau însă el întârzia chiar şi 15 minute, poate şi mai mult. Astfel şi ei repetau cântecul de 5 – 6 ori. Odată au spus epitropilor problema lor iar aceştia, la rândul lor, au spus-o părintelui.
– Părinte Ioane, deseori întârzii în timpul Sfinţirii Darurilor.
Cântăreţii şi poporul aşteaptă afară mult timp. Nu poţi să spui rugăciunea mai repede, ca să nu se facă zarvă?
– Cum o să se facă asta?
– Este uşor. Atunci când eşti în genunchi, să te ridici să sfinţeşti Cinstitele Daruri, să spui rugăciunea şi să termini.
– Rugăciunea o ştiu, dar nu pot.
– De ce nu poţi, părinte? Iertaţi-ne, dar nu este greu.
– Aceasta nu depinde de mine a răspuns părintele Ioan. Cand încep să citesc rugăciunea, Sfânta Masă este înconjurată de un foc dumnezeiesc care ajunge la înălţimea de 2 – 3 metri. Aşa că nu pot să mă apropii şi să tai Sfintele Daruri. Mă cuprinde frica şi groaza. Nu ştiu ce să fac. Cad atunci la pământ, plâng şi implor pe Domnul să înlăture focul, ca să continui. După aceea ridic ochii. Dacă flăcările au dispărut, mă ridic şi continui, dacă nu, atunci continui implorarea cu lacrimi şi bocete până se stinge focul. Câteodată, flăcările se dau în dreapta şi în stânga şi atunci pot să continui. ( Cartea „Isihastul din Eghina” )

– de la împărtăşirea credincioşilor până la sfârşit

Dupa ecfonis, fratele acesta a mărturisit celorlalţi următoarele: „La <<Cu frică…>> fraţilor care se apropiau li se dădeau bucăţi de carne şi nu am putut să mă împărtăşesc. Atunci am simţit o voce şoptindu-mi la ureche:
– Omule, de ce nu te împărtăşeşti? Nu ţi se oferă exact ceea ce ai cerut?
– Fie-ţi milă de mine, Doamne! Nu mă pot împărtăşi cu carne!
– Află deci că dacă omul ar fi putut să se împărtăşească atunci cu carne, în Sfantul Potir ar fi existat carne aşa cum ai văzut tu. Însă pentru că nu
poate să mănânce ei carne, Dumnezeu a îngăduit pâinile Proscomidiei. Dacă ai crezut că această pâine sfinţită este chiar Trupul lui Hristos, împărtăşeşte-te cu ceea ce ai în mână!
– Cred, Doamne! am răspuns atunci îngrozit.
Imediat carnea pe care o ţinea s-a făcut iar pâine. Am mulţumit lui Dumnezeu şi m-am împărtăşit. După ce s-a terminat Sfânta Împărtăşire, am văzut cum s-a deschis iar cupola bisericii şi puterile îngereşti s-au ridicat la cer.” ( Patericul Sinaitic, Evergetinos )

Când preotul punea Sfânta Împărtăşanie în gura mea, am văzut Sfânta Împărtăşanie ca o bucată de carne şi sânge! Şi o mestecam ca să o înghit! În acelaşi timp simţeam şi o mare bucurie. Din ochii mei curgeau lacrimi dulci şi capul meu lumina ca o lampă. Am fugit repede ca să nu mă vadă părinţii şi rugăciunile de mulţumire pentru Sfânta Împărtăşire le-am citit singur în chilia mea”. ( Părinţi Aghioriţi şi întâmplări de la Sf. Munte )

Când a venit timpul să se împărtăşească, nimeni nu avea curajul să se apropie deoarece vedeau faţa Sfântului înconjurată de flăcări! Atunci le-a spus:
– Veniţi, copiii mei, nu vă fie frică. Focul acesta nu arde, ci luminează pe cei care se împărtăşesc cu credinţă din Trupul şi Sângele lui Hristos. ( Viaţa Sfântului Pangratie )

De multe ori încă vedea (Sf. Eftimie cel Mare) pe unii iluminându-se şi pe alţii întunecându-se la Sfânta Împărtăşanie. De aceea îi sfătuia mereu să vină la Taina Euharistiei cu pocăinţă şi atenţie ( Viaţa Sfântului Eftimie cel Mare )

Între timp, slujitorul a cântat „Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi dragoste să vă apropiaţi”. Sfântul observă acum pe cei care se împărtăşeau. La unii li se întunecau feţele cum luau Sfânta Euharistie pe când altora li se lumina faţa ca un soare. Îngerii stăteau acolo aproape şi urmăreau împărtăşirea cu cinste. Când se împărtăşea cineva vrednic îi puneau pe cap o cunună. Când însă se apropia un nevrednic, îngerii întorceau scârbiţi capul. Atunci când se împărtăşea, Trupul şi Sângele Mântuitorului dispăreau din sfânta linguriţă iar ei plecau negri ca un cărbune la chip. Când Sfânta Liturghie s-a terminat şi preotul a cântat ecfonisul, s-a arătat iarăşi Pruncul viu şi nevătămat în mâinile îngerilor! Deodată acoperişul s-a deschis parcă în două. Pe acolo îngerii au înălţat Pruncul la ceruri, cântând imne de slavă şi mărind pe Dumnezeu Tatăl. ( Viaţa Sfântului Nifon al Constanţianei )

Când Sfânta Euharistie s-a terminat, a văzut iar pe Dumnezeiescul Prunc înălţându-se cu slavă şi cinste la cer însoţit de sfinţii îngeri. ( Revista „Sf. Ciprian” )

În timpul împărtaşirii, după cum observaseră cei ce slujeau împreună cu el ( Cuviosul Sava, protectorul Calimnului ) sau chiar credincioşii Sfântul Potir se umplea deodată fără intervenţia vreunui om. ( Viaţa Sf. Sava cel Nou )

La un moment-dat, a apărut în uşile împărăteşti ( Sfântul Nicolae Planas, adormit în 1932 ), ţinând în mână Sfântul Potir, iar nepoţelul meu a strigat:
– Bunico, părintele pluteşte în aer!
– Taci, i-am spus, cum să plutească?
– Îl văd şi eu, a strigat alt copilaş. Nu atinge jos.
La „Cu frică…” ne-am apropiat toate femeile cu copiii să ne împărtăşim. Părintele Nicolae nu a auzit nimic sau chiar dacă auzea, nu dădea atentie. De atunci veneam întotdeauna aici şi mă împărtăşeam de fiecare dată şi era posibil să aud copii strigând: părintele pluteşte”. În 1920, imediat după Crăciun, cuviosul slujea în biserica Sfântul Ioan din Vuliagmeni. Când a ieşit să împărtăşească el credinciosii, s-a apropiat o femeie cu pruncul ei. După ce s-a împărtăşit, pruncul l-a dat unei fete, pe nume Iulia, să-l ţină. Aceasta, în timp ce-l ţinea, s-a întors şi s-a uitat la preot. Atunci era cât pe ce să scape copilul din braţe.
– Fii atentă! Ce ai păţit? a strigat mama.
– Îl văd pe părintele plutind pe un nor, a răspuns aceasta uimită.
Altădată, pe când slujea cuviosul la biserica profetului Elisei, s-a întâmplat aceasta. Un copilaş de opt ani a ieşit alergând din altar şi îi spune mamei lui:
– Mamă, părintele e atat de sus! Şi i-a arătat cu mâinile lui. ( Viaţa Sf. Nicolae Planas scrisă de monahia Marta )

Patericul Sinaitic, Evergetinos
Anunțuri

Un gând despre „Liturghia cerească

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s