Războiul sexelor

   Aş vrea să tratez acum o problemă ce am găsit-o pe multe site-uri tradiţional-ortodoxe şi anume relaţia dintre bărbat şi femeie. Nu de altceva dar observ şi eu că multe femei se simt cam călcate în picioare de rolul în care l-ar avea în familia ortodoxă. Am discutat şi cu o prietenă mai feministă şi am ajuns la unele concluzii ( eu care la origine sunt adeptul ideii că bărbatul ordonă iar femeia execută 😛 ).

   În primul rând, ţinând cont de construcţia şi felul femeii şi al bărbatului cred că la origine ( mă refer în lumea ideală ) femeia ar trebui să se ocupe de copii şi de cele ale casei în timp ce bărbatul să se asigure de traiul familiei. Bineînţeles asta neînsemnând că bărbatul nu are nici un loc în creşterea copiilor. Copiii de la mamă primesc dragostea, gingăşia, căldura iar de la tată trebuie să primească bărbăţia, seriozitatea, curajul.

   Totuşi în ziua de azi ştim că e nevoie de amândoi soţi să muncească pentru a întreţine familia aşa că lucrurile ar trebui împărţite egal cu dorinţa de a tinde spre modelul prezentat ( bineînţeles nepunând în spatele femeii o greutate mai mare decât are bărbatul în spate ).

   În acelaşi timp sunt cazuri când Dumnezeu dă femeii unele daruri, unii talanţi care nu ţin strict de cele ale casei şi de creşterea copiilor. În cazul acesta consider că ar fi mare păcat să nu-şi folosească femeia talanţii din cauză că trebuie să „stea la cratiţă”. Se poate şi soţul implica mai mult în familie în aşa fel încât copiilor să nu le lipsească nimic. Şi sunt sigur că acolo unde Dumnezeu pune nişte talanţi pune şi soluţiile astfel încât femeia să-şi folosească talanţii. Îmi povestea respectiva prietenă că nu ştie cum sunt feministele din alte ţări dar a cunoscut unele din România şi sunt femei normale cu familie ce vor doar şanse egale pentru un loc de muncă ( adică să nu piardă un loc de muncă din cauză că nu e bărbat ci e femeie ).

   Iarăşi să nu se înţeleagă greşit. Sunt foarte pornit împotriva femeilor ce vor să îşi facă carieră. Ideea asta e din mândrie şi femeia mai bine şi-ar petrece viaţa în familie. Orice femeie care şi-a făcut carieră a trebuit să facă unele sacrificii pe planul familiei, sacrificii pe care le-a regretat ( exceptând cazul când erau prea mândre să-şi recunoască greşeala ). Adică dacă ai un dar de la Dumnezeu e păcat să nu-l foloseşti pentru omenire dar dacă vrei tu să-ţi faci carieră nu e normal. Precum nu e normal şi cazurile în care soţul îşi înşeală familia cu locul de muncă. El stă toată ziua la muncă şi bagă scuze de genul să le fie bine la familie. Familia poate trăi cu foarte puţine necesităţi materiale dar nu poate trăi fără multă dragoste. Doar în cazuri extreme ( şi sincer nu cred că există astfel de cazuri iar dacă sunt atunci ele ţin doar o perioadă destul de scurtă de timp ) putem lăsa ideea de a-şi sacrifica unul din soţi tot timpul pe lucru.

   O altă problemă la care aş vrea să mă refer este ideea capului familiei. Noi am fost învăţaţi dintotdeauna că bărbatul trebuie să fie capul. Şi s-au dat tot felul de teorii ( odată cu apariţia feminismului ) care mai de care mai nătruşnice până la ideea unei recunoaşteri formale a bărbatului ca şi cap al familiei. Adică bărbatul se mulţumeşte şi să fie recunoscut doar formal şef dar în nici un caz nu renunţă la ideea de şef. Nu e normal asta.

   Înainte să tratez problema asta aş vrea să mă refer la unele lucruri ce se referă în legătură cu asta şi anume despre Sfânta Scriptură şi insuflarea Duhului Sfânt.

   De ce în Vechiul Testament avem un Dumnezeu foarte crud în timp ce în Noul Testament este un Dumnezeu al iubirii? Sfinţii Părinţi explică că Dumnezeu e acelaşi iar problema este la om. În perioada Vechiului Testament oamenii erau atât de barbari şi de îndrăciţi încât dacă Dumnezeu le-ar fi spus despre Evanghelie nimeni nu L-ar fi băgat în seamă. De aceea Dumnezeu a trebuit să se coboare la barbaria oamenilor şi S-a impus prin frică. În perioada Noului Testament când a venit Hristos şi după ce lumea s-a mai luminat prin civilizaţiile greceşti şi romane s-a putut prezenta Evanghelia.

A doua problemă este în legătură cu insuflarea Duhului Sfânt. Care este diferenţa între insuflarea Duhului Sfânt şi posesie demonică? Răspunsul e simplu. Atunci când e posesie demonică dracul controlează totul iar omul este doar un roboţel teleghidat. La insuflarea Duhului Sfânt, omul primeşte insuflarea dar tot timpul el hotărăşte cât primeşte din insuflare. Şi aici apare o mare problemă. Dacă un om trăieşte cu un gând, o idee prinsă din mediul în care a trăit niciodată nu Îl vom vedea pe Dumnezeu venind să spună că nu e aşa. Hristos e foarte gingaş şi El nu forţează absolut nimic. Dacă Sfinţii Părinţi au crescut în ideea că femeia trebuie tot timpul să asculte de bărbat atunci nu va veni Dumnezeu să spună că nu e aşa. De asta se pot întâmpla nişte înşelări din partea sfinţilor cum a fost în cazul Sf. Grigore de Nyssa cu apocatastaza ( mântuirea tuturor sufletelor ) sau în cazul Fericitului Augustin care combătând pelagianismul ( ce susţinea că ne mântuim doar prin faptele noaste ) a căzut în extrema cealaltă ( susţinând că noi nu putem face absolut nimic pentru mântuirea noastră ).

   Acum să revin la problema principală. Eu consider că şeful în familie este cel mai sporit din familie, cel mai experimentat ( indiferent dacă e bărbat sau femeie ). Vedem că Hristos nu a făcut niciodată vreo diferenţă între bărbat şi femeie şi asta e din cauză că nu există aşa ceva la El. Diferenţele au fost făcute de apostoli, prooroci şi de sfinţi care au crescut aşa cum au crescut deşi chiar şi ei au unele cuvinte prin care susţin că dacă bărbatul nu e condus de Hristos atunci femeia nu trebuie să-l asculte. Hristos spune: „Cine vrea să fie mai mare vostru să fie slujitorul tuturor”. Acum întreb: cât timp bărbatul ordonă şi femeia execută cine e slujitorul tuturor şi prin urmare cine e mai mare? Femeia sau bărbatul?

   De ce totuşi de-a lungul timpului era ideea că femeia trebuie condusă de bărbat? Răspunul apare în Facerea. Eva a fost cea înşelată de vrăjmaş şi nu Adam. Vrăjmaşul a atacat-o pe Eva din cauză că ştia că nu putea să-l înşele pe Adam. Iar Adam a căzut din cauză că a ascultat de Eva. În momentul căderii celor doi aceştia au făcut o ruptură între ei şi Dumnezeu. Şi acum explică foarte frumos maica Siluana gestul plin de dragoste a lui Dumnezeu faţă de om. Dumnezeu o încredinţează pe Eva lui Adam care era mai sporit şi de asta spune Evei să asculte de acum de Adam. Dar ce a făcut vrăjmaşul? Prin urmaşii lui Adam a băgat în firea omului dorinţa răzbunării pentru faptul că prin femeie omul a căzut din Rai şi de asta femeia de-a lungul secolelor a ajuns sclava şi animalul bărbatului. Dar la Hristos nu contează dacă eşti femeie sau bărbat. La El contează Persoana şi noi suntem în primul rând Persoane. Deci să conducă cel mai sporit şi să călcăm pe mândria noastră de a fi şeful.

Aş vrea să mai zic ceva. Atunci când un bărbat laudă femeia că e o floare, e un înger şi toate cele e ceva frumos, dumnezeiesc, cavaleresc. Atunci când femeia se laudă că e o floare, un înger şi toate cele e luciferic şi drăcesc. La fel şi în cazul bărbaţilor. Hai să nu ne apucăm să ne certăm că noi bărbaţii suntem mai buni ca femeile sau că noi femeile suntem mai buni ca bărbaţii ci să se smerim unul în faţa celuilalt. Până la urmă toată problema asta dintre bărbaţi şi femei apare din orgoliu. Unde e dragoste curată între soţi nu mai apar astfel de discuţii. Ele apar atunci când există orgolii, bată-le vina să le bată…

Anunțuri

2 gânduri despre „Războiul sexelor

  1. Buna Saurian,

    Din intamplare am ajuns pe blogul tau si m-a amuzat ce ai scris mai sus. M-a amuzat in sensul pozitiv :).
    Intre barbat si femeie nu ar trebui sa fie un „razboi ” de genul cine e mai puternic si cine conduce, ci ar trebui sa fie o completare. Cred ca atunci cand iubesti cu adevarat pe cel de langa tine, vrei sa-i oferi totul si sa-l faci fericit, cu discernamant desigur. Cred ca o femeie sau un barbat daca sunt inzestrati cu anumite calitati profesionale ar trebui sa le puna in practica, educandu-se mereu, dar desigur ca dragostea pentru familie trebuie sa primeze in mod natural pentru ambii. Sunt capitole diferite :cariera, familie, iubire intre soti si multe altele care intregesc pictograma unei vieti armonioase si fericite.
    cu drag, Simona

  2. Ce teama le este barbatilor sa nu cumva sa piarda ei statutul de sefi,sa nu cumva sa le ia o femeie locul de munca.In alta ordine de idei,ce vina au femeile din ziua de azi de ceea ce a facut Eva cu mii de ani in urma?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s