Rugăciunea ca o cântare…

  Am găsit în Filocalia, volumul 8, un pasaj frumos în care rugăciunea lui Iisus este asemănată cu o cântare iar practicantul cu un chitarist. Asemănarea este de la Sf. Calist Patriarhul având cuvânt de subsol de la păr. Dumitru Stăniloaie:

   De voieşti să afli adevărul, urmează pilda cântăreţului la chitară. Căci acela şi-apleacă capul în jos şi, aţintindu-şi auzul la cântare, mişcă pana cu mâna. Şi îndată, coardele lovindu-se între ele, chitara scoate cântarea, iar cântăreţul saltă de dulceaţa cântării.

   Să-ţi fie, iubitorule de osteneală şi lucrătorule al viei, limpede pilda şi să nu te îndoieşti. Căci luând aminte, ca un cântăreţ la chitară, la adâncul inimii, vei vedea cu uşurinţă ceea ce cauţi, pentru că sufletul răpit de iubire la culme nu se mai poate întoarce la cele dinapoi. „Căci s-a lipit, zice proorocul David, sufletul meu de urma Ta” (Ps. 62, 8)

   Înţelege, iubitule, prin chitară inima; prin coarde simţirile [Simţirile inimii, nu cele trupeşti. E de remarcat această asemănare a rugăciunii lui Iisus cu o cântare. Rugăciunea e o cântare şi de aceea produce o bucurie, căci ea nu e numai repetarea numelui lui Iisus, ci o scufundare în toată lumea nesfârşită de înţelesuri, de iubire şi de dulceaţă, cuprinsă în El. Ea e o mişcare în această lume de armonii şi de aceea e mereu nouă. Inima vibrează de această armonie şi mintea gustă nuanţele ei.], prin pană mintea care mişcă cu pricepere desăvârşită simţirea prin pomenirea lui Dumnezeu. Din această mişcare se iveşte în suflet o plăcere negrăită, iar mintea curată face să arate razele dumnezeieşti [Mintea însăşi se luminează de plăcerea ce se iveşte în inimă, căci plăcerea e plină de sens. Aşa se întâmplă şi cu cântăreţul la chitară. Bucuria cântării se reflectă în ochii lui ca o lumină: „Asta e ceea ce am căutat!” Mina minţii şi simţirea s-au unificat, cum s-au reunificat mintea şi inima. Nu există lumină adevărată fără bucurie, precum nu există plăcere superioară fără lumină. Plăcerea oarbă e o plăcere inferioară, nedeplină.].

Un gând despre „Rugăciunea ca o cântare…

Lasă un răspuns către Simona Florea Anulează răspunsul