Idolul dumnezeu

   În secvenţele de mai sus este vorba despre un incest. Ceea ce am vrut să subliniez în aceste secvenţe este faptul că eroii principali considerau că Dumnezeu îi urăşte şi că sunt nişte monştri. Şi despre asta vreau să vorbesc.

   Mulţi dintre noi au în inima noastră o imagine greşită despre Dumnezeu, un idol-dumnezeu la care ne închinăm. Unii Îl văd pe Dumnezeu ca pe cineva foarte dur care dacă ai făcut păcatul X şi Y foarte mare şi nu ai făcut canon şi toate cele atunci ajungi în iad. Alţii Îl văd pe Dumnezeu ca pe cineva care aşa de mult iubeşte lumea încât S-ar mulţumi cu o moralitate superficială din partea oamenilor. Şi sunt alţii pentru care Dumnezeu e contabil şi multe cazuri. Păr. Symeon de la Mănăstirea Essex spunea că aceşti idoli îi construim din relaţia pe care o avem cu părinţii noştri. De asta viaţa părinţilor contează mult mai mult în viaţa copiilor decât îşi pot imagina. Îmi aduc aminte de o predică protestantă în care acel pastor spunea o chestie foarte interesantă. Era vorba despre pilda cu femeia şi cei 10 bănuţi în care se spune că o femeie avea 10 bănuţi şi unul l-a pierdut în casă. A aprins lumina şi când l-a găsit a avut mai mare bucurie decât pentru ceilalţi 9 bănuţi ( sper că n-am greşit în relatarea pildei ). Pastorul subliniază faptul că femeia a pierdut bănuţul în casă. Şi făcând o conexiune cu viaţa de familie vorbeşte de faptul că noi ne putem pierde copiii deşi îi ducem la biserică, îi învăţăm să spună rugăciune, îi învăţăm credinţa creştină. De ce îi pierdem? Eu aş spune că din cauză că nu avem o viaţă de sfânt. Părinţii ar trebui să fie modele de viaţă pentru copii iar dacă părinţii se făţărnicesc atunci copiii care sunt mai curaţi sufleteşte vor respinge credinţa văzând că asta constă din făţărnicie. Şi cum facem asta? Iarăşi vorbesc din predica protestantă. Atunci când părinţii se ceartă în faţa copiilor, atunci când vine un cerşetor la uşa noastră şi noi minţim că n-avem ce să-i dăm, atunci când poate suntem prea obosiţi să mai vorbim cu cine ne sună şi spunem copiilor să zică că nu suntem acasă. Şi cred că în general dacă nu trăim din toată inima noastră credinţa. Ei, copiii simt asta. Iarăşi facem mult rău copiilor fiind neglijenţi cu ei din cauză că suntem prea preocupaţi să le asigurăm un viitor material bun. Spunea pastorul că deseori zicem că muncim mult să le asigurăm copiilor haine şi un viitor sigur. Iar apoi ne mirăm de ce sunt aşa de răi copiii după toată jertfa pe care am făcut-o. Copiii nu au nevoie de bani, nu au nevoie de haine foarte bune ci în primul rând de dragoste. Familiile cu copii mulţi se trezeau cu copiii că deveneau oameni integri tocmai din cauză că aceşti copiii trebuiau să înveţe să se descurce cu multe lipsuri iar noi prin toate comodităţile ce vrem să le dăm mai mult îi stricăm.

   Dar revenind la subiect. În al doilea filmuleţ animat vedem că apare un băiat pe nume Kira care spune că ceilalţi nu-i înţeleg durerea pe care o are şi că ei văd necazul lui ( adică a personajului principal masculin ) nefiind implicaţi în asta. Aici mi se pare că se aseamănă foarte mult cu ce s-a întâmplat cu Iov. Iov ajunge în ultimul hal şi cei trei prieteni vin ca să-i spună că merita asta adică ei pun sare pe rană. Şi ce face Dumnezeu ( deşi Iov la un moment dat chiar huleşte împotriva lui Dumnezeu )? Îi ia apărarea lui Iov şi le spune celor 3 că îi iartă doar pentru că Iov se va ruga pentru ei. Adică este ca acest Kira şi aici am vrut să ajung.

   Dumnezeu nu este cel ce ne acuză, cel ce ne spune că vom ajunge în iad, cel ce ne spunem că suntem nişte rataţi, nişte monştri. Dumnezeu este cel ce ne înţelege, cel ce ne ia apărarea în faţa tuturor. Toţi aceşti oameni care se grăbesc să facă morală păcătoşilor luând glasul lui Dumnezeu nici nu îşi imaginează cât rău fac. Ei prezintă un Dumnezeu crud, nepăsător şi nemilostiv. Dar vedem în Sf. Scriptură că Dumnezeu e dimpotrivă. Fariseii au osândit pe acea curvă la moarte şi Hristos i-a luat apărarea, cei trei prieteni ai lui Iov l-au acuzat că pentru păcatele lui a ajuns cum a ajuns iar Dumnezeu i-a luat apărarea, un fariseu a acuzat pe femeia care a spălat picioarele lui Hristos cu lacrimile sale iar El i-a luat apărarea.

   Ce bine ar fi dacă am putea să băgăm cumva în inimă că acel Dumnezeu ce nu ne lasă să facem păcate este în acelaşi timp Dumnezeul care ne ia apărarea împotriva celor ce ne învinovăţesc. E foarte important să înţelegem că e vorba de Dumnezeu care ne interzice anumite păcate că altfel există riscul să cădem în cealaltă extremă. Dumnezeu ne ia apărarea în faţa acuzatorilor pe de o parte dar pe de altă parte Dumnezeu e mai rău ca acuzatorii. El ne cere o dăruire totală. El cere să renunţăm la familie, bani, casă şi la tot pentru El. El ne bagă în necazuri de nesuportat, în deznădejdi cumplite, El ne pune pe Cruce pe noi cei ce vrem să-L iubim.

   Cum este Dumnezeu? Mă gândesc în primul rând la păr. Serafim Bădilă ( probabil din cauză că îl cunosc ceva mai bine ). Tot timpul îl vezi vesel şi zâmbitor, îl vezi ca pe un copil. Dar când slujeşte Sfânta Liturghie şi deja e serios are în privire o putere ce te pune la pământ. Ştie să fie plin de dragoste dar ştie să fie şi foarte dur atunci când e nevoie. Aşa e şi păr. Iustin Pârvu sau păr. Cleopa sau păr. Arsenie Papacioc ( din ce am citit ). De ce sunt aşa? Pentru că aşa e dragostea. Dragostea pe de o parte e foarte gingaşă şi dulce şi înţelegătoare iar pe de altă parte e foarte puternică şi înfricoşătoare. Când îi vezi pe aceşti oameni sfinţi care ştiu să fie şi dulci şi răutăcioşi dar iubind tot timpul la fel poţi înţelege cum e Dumnezeu.

   Un ultim lucru. Mă gândesc că dacă am putea băga în inima ( nu mintea ) oamenilor că Dumnezeu, Cel care a dat tot felul de porunci, e acest bătrânel cred că mulţi S-ar apropia mai mult de El ( cel mai tare mă atrage la păr. Cleopa nu sunt cuvintele care la ora actuală nu mi se par atât de interesante şi adânci cât dragostea şi simplitatea lui ce parcă te face să nu poţi să nu-l iubeşti ).

Anunțuri

Un gând despre „Idolul dumnezeu

  1. Saurian, ma bucur tare ca am dat de blogul tau :). F interesante articole postezi!
    Oamenii intradevar il vad diferit pe Dumnezeu, poate datorita faptului ca au exemple uneori nu foarte pozitive in viata.
    Cred ca totusi: cheia este in inima lor, daca au o disponibilitate de a cerceta mai mult, atunci Dumnezeu cel adevarat, drept, bun si bland dar si dur si ferm cand trebuie spre indreptarea oamenilor-isi va face aparitia in inima lor si ei iL vor cunoaste cu adevarat.
    Unii cei drept tb sa treca prin anumite etape, altii il cunosc mai de tineri au o anume inclinatie din familie tind sa cred , iar altii ajung sa il afle mai tarziu prin diferite incercari ale vietii.
    Esential este ca toti sa-L cunoasca si sa ajunga sa fie ghidati de El pe drumul cel drept.

    Doamne Ajuta si succes in toate sa ai!
    Simona

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s