Primavara iubirii – Sfaturi despre prietenie si cãsãtorie

   Apropiindu-se Naşterea Domnului care este o sărbătoare a familiei m-am gândit să citez o broşură în care apare o discuţie „de la bărbat la bărbat” despre iubirea dintre un băiat şi o fată.

O problemã foarte importantã

 

Dragul si tânãrul meu prieten, cu sfântã emotie îmi aduc aminte de vremea când eram de vârsta ta. Se sfârseau anii de liceu si bacalaureatul era aproape. Sufletul vibra de cele mai frumoase sentimente si printre alte versuri pe care tineam sã le înscriem, ca si amintire celor dragi, erau si sunt urmãtoarele:

Nãscut dintr-un crâmpei de soare

Si o fãrâmã de pãmânt,

Firul curat, gingas si sfânt

Îmboboceste si dã-n floare…

Tot pe atunci mi-a cãzut în mânã o cãrticicã pe care cu multã inspiratie autorul a intitulat-o ­Primãvara iubirii. Mi-am însemnat mare parte din continutul ei. Autorul mã va ierta cã i-am uitat numele si cã din ce am retinut îti voi comunica  si tie pentru cã ai mare nevoie de ce-ti voi spune.

Te-am zãrit zilele acestea si… nu erai singur. Nu rosi. Esti la vârsta la care lucrul acesta este normal. Totusi as vrea sã stiu câteva lucruri despre prietena ta. Nu te vei supãra pe mine cã am cules impresii si de la altii. Si mã bucur cã toti au despre ea pãreri bune. E cuminte si sãnãtoasã, se pricepe la gospodãrie, e retinutã si n-are gusturi extravagante pentru modã sau dans, pentru discotecã sau cinematograf. Îsi iubeste pãrintii si-i ascultã. Este evlavioasã si inteligentã. Te felicit din toatã inima cã ti-ai ales o asemenea prietenã.

Vrei sã stãm putin de vorbã? Dacã vrei, aseazã-te cãci am sã-ti spun câteva lucruri importante. Sã nu crezi cã o sã-ti tin o predicã. Nu va fi decât o discutie sincerã între doi prieteni buni. Vreau sã te previn de la început ca nu cumva într-o bunã zi cel rãu sã vã fure amândurora si fericirea si onoarea. Am vãzut cum au cãzut si s-au nenorocit asa de multi tineri, care, din nefericire, n-au fost preveniti asupra primejdiilor din timpul prieteniei lor si asupra a ceea ce trebuie sã fie o cãsnicie crestinã. Pentru aceasta vreau sã-ti deschid ochii si sã te pãzesc de o nenorocire ce te pândeste. Fericirea unei iubiri curate as vrea sã te scape pentru totdeauna de aceastã nenorocire.

Iubirea

„Surâsul tãu o razã de soare,

Si ochii tãi sunt stele-n noaptea mea,

Si sânul tãu de verginã, ninsoare,

Ce lin l-acoperi tu cu mâna ta …”      (M. Eminescu)

Când citeai, cu câtiva ani înainte, versuri ca si acestea, nu le dãdeai prea mare importantã. Poate credeai cã sunt nimicuri. Astãzi îti dai seama cã ele spun adevãrul. Tu iubesti, tu ai întâlnit o tânãrã copilã. Vãlul ti-a cãzut de pe ochi. Pânã acum te gândeai la tine însuti. Acum ai descoperit o altã fiintã, o persoanã ce ti-e nespus de dragã. O persoanã al cãrei farmec te-a captivat. O persoanã care ti-e mai scumpã decât tine însuti. O persoanã care ai vrea sã-ti apartinã toatã viata si cãreia ai vrea sã-i oferi proiectele tale, succesele tale, munca ta, iubirea ta. Când esti lângã ea te simti bine, când esti departe îi simti lipsa.

O lume nouã ti s-a deschis în fata ochilor. Lumea încântãtoare a iubirii.

„O rãmâi, rãmâi la mine

Te iubesc atât de mult,

Ale tale doruri toate

Numai eu stiu sã le-ascult.” (M. Eminescu)

Este însã un lucru mai mare decât iubirea sentimentalã, eroticã si anume adevãrata fericire. Când omul se detaseazã de eul sãu pentru a cãuta dezinteresat eul altuia, numai atunci descoperã fericirea si frumusetea iubirii. Fericirea ce ne-o descoperã iubirea pãmânteascã ne face sã simtim profunzimea unei iubiri superioare: iubirea dumnezeiascã.

Prietene, iubirea ta trebuie sã fie curatã si dezinteresatã. Iubeste dezinteresat si sincer, fã ca fericirea ta sã n-aibã niciodatã sfârsit.

„Atât de fragedã, te-asemeni

Cu floarea albã de cires,

Si ca un înger dintre oameni

În calea vietii mele esti”          (M. Eminescu)

Prietena

Ce iubesti la ea? Talia gratioasã? Ochii ei vioi? Conversatia atrãgãtoare? Râsul ei de argint? Zburdãlnicia ei tinereascã? Toate aceste calitãti pot seduce pe un amorez, pe un erou din romanele captivante. Dar tu esti un bãiat serios si nu-ti poti privi prietena cu ochii unui amorez. O fatã frumoasã, o talie gratioasã, ochii strãlucitori, o conversatie plãcutã, râsul argintiu, zburdãlnicia copilãreascã nu sunt decât o fatadã exterioarã frumoasã. Te bucuri vãzându-ti prietena atât de frumoasã, dar trebuie sã consideri în primul rând persoana, omul.

Aceastã fãpturã ti-e dragã înainte de toate pentru cã doresti sã-ti fie tovarãsã credincioasã de viatã. Cu ea vei începe cãlãtoria vietii. Omul fãrã partener de viatã e o fiintã incompletã, dacã n-are cumva alt ideal cãruia si-a consacrat viata, cum ar fi cãlugãria. Omul are nevoie de comuniune. Dupã truda unei zile de munca este nevoie de tihna si linistea cãminului.

Mai mult, bãrbatul are nevoie de femeie si femeia de bãrbat, pentru o viatã moralã. Bãrbatul are o inteligentã rece, el analizeazã si judecã. Femeia are delicatetea si sensibilitatea ei. Când judecata rece a bãrbatului si sensibilitatea femeii se unesc se produce o armonie perfectã.

Mai mult încã, bãrbatul îsi face mereu planuri noi. Femeia e prin fire traditionalã si religioasã. Ea pãstreazã pentru sotul ei ceea ce meritã sã fie pãstrat. Ea îl încurajeazã si adeseori îi corecteazã hotãrârile, arãtându-i drumul drept, pe care ea îl vede instinctiv. Ea este în adevãratul sens al cuvântului ajutorul lui: „Si a zis Domnul Dumnezeu: Nu este bine sã fie omul singur; sã-i facem ajutor potrivit pentru el” (Facere 2, 18). Ea va face viata ta casnicã sã fie plinã de bucurie. Ea te va ajuta pe drumul vietii.

Si acum prietene, vreau sã-ti spun un lucru pe care sã nu-l uiti pânã la fericita ta împlinire, pânã la Cununie în fata sfântului Altar. Nu trebuie sã o consideri pe prietena ta numai însotitoarea vietii tale, ci si viitoarea mamã a copiilor tãi. Vrei sã stii ce misiune nobilã o asteaptã? Gândeste-te la propria ta mamã. Ce a fost pentru tine mama ta? Totul. Inima ta se înduioseazã când te gândesti la sacrificiile îndurate, chiar la riscul vietii, la munca ei la neodihna ei, la rugãciunile ei, la iubirea ei dezinteresatã. Cu cât vei înainta în vârstã cu atât te vei închina cu mult mai mult respect în fata icoanei mamei tale. Prietene, nu uita cã prietena ta e o viitoare mamã. Iubirea atât de duioasã a mamei tale se va reînnoi în ea. Dupã ani de zile, dacã Dumnezeu va vrea, copiii tãi te vor binecuvânta cã le-ai dat o mamã atât de bunã. Sã ai deci o inimã plinã de respect fatã de prietena ta. Sã ai respect fatã de ea, aducându-ti aminte cã va fi mama copiilor tãi. În interesul fericirii voastre, trebuie sã vezi în prietena ta o persoanã, o fãpturã aleasã, partenera vietii tale si mama copiilor tãi. Numai asa iubirea ta va fi nobilã, adâncã si statornicã.

O ispitã puternicã si fatalã

Cred cã ai bãgat de seamã cã nu-i usor sã vezi în prietena ta pe viitoarea partenerã de viatã si pe mama copiilor tãi. Lucrul acesta cere un anume efort. Pentru a ajunge aici trebuie sã lupti împotriva unei forte animalice. Aceastã fortã care o porti în tine este instinctul sexual.

Instinctul nu poate lucra altfel. El îsi urmeazã orbeste drumul sãu. Fiind o fortã naturalã si nu spiritualã, nu cautã altceva decât satisfactia sa. Nu vreau sã spun cã acest instinct este în sine rãu. El are un rol important, cãci prin el se manifestã puterea generatoare, putere care constituie virilitatea. Nu este vorba numai de virilitatea fizicã, ci si de virilitatea sentimentului, inteligentei si vointei. Si instinctul este un dar de la Dumnezeu. Puterea generatoare e o conlucrare cu puterea creatoare a lui Dumnezeu. În virtutea acestei puteri, mai târziu, în cadrul cãsãtoriei vei fi binecuvântat cu copii. Ea iti va dãrui douã bunuri de valoare: demnitatea si bucuria de pãrinte. Când primul tãu copil, drãgãlas si sãnãtos, se va odihni pe bratele tale, vei întelege toatã mãretia si bucuria unei atari puteri.

Nu vreau deci sã mã ridic împotriva instinctului pe care Dumnezeu l-a sãdit în noi. Vreau însã sã te fac sã întelegi cã ceea ce este binecuvântare, se poate preschimba în blestem. Instinctul este o fortã naturalã ca apa si ca focul. Cânt fluviul e mentinut în albia sa, e o binecuvântare pentru tot tinutul. Dar când se revarsã, distruge tot ce gãseste în cale. Asa cã dacã instinctul sexual va fi în viata ta o binecuvântare sau un blestem depinde numai de tine.

În natura exterioarã fortele naturale tind violent spre descãtusare. Neîncetat încearcã sã-si sfãrâme lanturile. Când si-au câstigat libertatea nu mai cunosc nici un stãpân, nici o stavilã, n-au nici o milã. Instinctul sexual e o fortã naturalã în om, este o fiarã adormitã care nu cunoaste nici o robie moralã. Când a scãpat de sub control e gata sã sarã a-si înhãta prada. Nici o fiarã a desertului nu e mai abilã si mai sireatã. El dã plãcerii, pe care Dumnezeu a împreunat-o cu puterea procreatoare, un înteles pervertit socotind-o ca scop în sine. Excitã pofta cãrnii, iar „dorinta cãrnii este moarte, dar dorinta Duhului este viatã si pace” (Rom. 8, 6). Diadoh al Foticeii ne spune cã diavolul „cãlãreste pe mustul cãrnii, ca unul ce e cuibãrit în trup, ca prin firea usor de mântuit a acestuia sã amãgeascã sufletul”. Instinctul respins odatã se ridicã cu mai multã îndrãznealã. Respins de sute de ori, revine de sute de ori. Este când lingusitor, când agresiv, dar tot mai nerusinat si insistent. Dorintele pe care le stârneste devin un chin trupesc greu de suportat, excitã nervii si acoperã inteligenta cu o ceatã groasã. Acest monstru îsi vârã ghearele în trup si suflet. Eu înteleg de ce pentru multi tineri e greu sã lupte contra acestei fiare si uneori se lasã biruiti.

Cel putin dacã ispitele n-ar fi cultivate de impresii exterioare. Dorinta sexualã e stârnitã de lãudãrosenia tinerilor stricati, pentru care bãrbãtia este sinonimã cu sclavia pasiunilor sexuale, de revistele pornografice, de casetele video cu imagini scârboase, de alcool, de cinematograf, de discoteci si dansuri destrãbãlate.

Sã nu ne mirãm dacã un adversar atât de violent si de puternic, cum este instinctul sexual, îl orbeste pe tânãr si-l târãste înspre plãceri josnice. Instinctul îsi ajunge întotdeauna tinta într-un om fãrã vointã. Ce se întâmplã atunci? Onoarea si demnitatea sa de om sunt dãrâmate. Chipul prieteniei curate se întunecã si nu mai vede în ea fiinta gingasã ce îi va fi partenerã de viatã si mamã a copiilor sãi. Ochii sãi orbiti de patimi nu mai vãd decât grosolãnia. În prietenã nu mai vede decât femeia ca obiect al dorintelor sale pãcãtoase, un instrument al plãcerilor sale. Când a ajuns aici, împãtimitul cautã sã afle si la prietena sa o dispozitie asemãnãtoare. Atitudinea neglijentã, mângâierile, pipãirile, cuvintele de dragoste, îmbrãcãmintea prea sumarã, toate acestea atâtã pasiunea sexualã a bãiatului. Poate cã prietena nu se gândeste la asa ceva, dar sentimentalismul ei n-are margini. Vrea sã iubeascã si sã fie iubitã. Nu se gândeste cã un hot pândeste cu ochii avizi momentul în care sã-i pângãreascã fiinta. La început el e mãgulitor, insinuant, face aluzii discrete. Apoi devine insistent si obraznic si o întreabã direct. Ea poate refuza rusinatã, indignatã. El stãruie zicând: „aceasta e iubirea”. Apoi cu viclenia sarpelui: „dacã m-ai iubi ai ceda dorintelor mele”. Si cu obrãznicie diabolicã îsi joacã ultima carte: „dacã nu consimti, te las”.

Zadarnic ea îi spune cã acest lucru e pãcat, cã ceea ce îi pretinde e dezonorant, cã pãrintii sã stie ar muri de rusine si indignare. Inima lui a devenit tare ca piatra. Au amutit remuscãrile. Pasiunea a fãcut din scolarul sãu un demon. Puterile naturale se descãtuseazã si aduc dupã ele ruina si triumful rãului. Nenorocit, de sute de ori nenorocit, tânãrul lipsit de vointã si de putere, se lasã în mâinile instinctului. Instinctul avea menirea sã fie rob si iatã cã a devenit stãpân tiranic si crud.

Omul a reusit sã stãpâneascã fortele oarbe ale naturii obligându-le sã-i slujeascã. Cu ajutorul focului prelucreazã metalele, cu forta apelor pune în miscare turbinele hidrocentralelor. Omul este stãpânul pãmântului si atunci oare n-ar trebui sã fie stãpân si peste trupul sãu? N-are el putere sã înfrâneze fortele naturale din trupul sãu?

Stiu sigur cã existã lasi care capituleazã de la primul atac. Desi au crescut trupeste, vointa lor a rãmas foarte micã. Ar trebui ca ei însisi sã se dispretuiascã pentru neputinta lor. Ei în schimb se justificã zicând: „este imposibil sã învingi pasiunea”. Sãrmanii oameni! Aceasta este judecatã de sclavi. Asa judecã numai oamenii care renuntã la libertatea lor.

Ne vreau sã-ti ascund realitatea. Lupta este grea, dar biruinta este posibilã. Parcã-l aud pe Sfântul Apostol Pavel reprosându-ne: „În lupta voastrã cu pãcatul, nu v-ati împotrivit pânã la sânge” (Evrei 12,4). Dacã zi de zi lucrãm pentru trupul nostru câstigându-i pâinea cea de toate zilele, oare sufletul nu-i mult mai presus decât el?

Nu trebuie pentru libertatea si fericirea lui sã ne luptãm cu mai mult curaj?

Adevãrata iubire

Existã ceva gingas si sfânt în iubirea curatã a doi tineri. Esenta iubirii prietenei stã în certitudinea cã se poate încrede în prietenul sãu. Aceastã încredere e oarecum o icoanã a încrederii pe care crestinii o au în Providenta divinã.

Încrederea în tãria lui de caracter, în bãrbãtia lui, în iubirea adevãratã a alesului inimii ei, o fac pe tânãra fatã sã-si lege viata de el. Vrea sã-i apartinã pânã la moarte. Nu-ti poti da seama cât de deceptionatã ajunge o asemenea fiintã când îsi dã seama cã omul în care si-a pus nãdejdea este stãpânit numai de pofte sãlbatice.

Prietene, nu voi putea întelege niciodatã ca un tânãr în care mai existã o licãrire de sentimente nobile sã pângãreascã nevinovãtia prietenei sale. Cel ce pricinuieste o astfel de rusine prietenei sale, rãvãsindu-i sufletul si rãnindu-i inima care va sângera mereu, numai pentru a-si satisface o pasiune murdarã, este mai vinovat ca un tâlhar.

În gândul ei îl socotea un om galant, protectorul puritãtii si demnitãtii ei. De câte ori nu si-o fi spus: „prietenul meu nu e ca ceilalti, el este un om cu suflet nobil”. Si iatã cã „omul nobil” s-a demascat, dovedindu-se un hot ordinar. Ceea ce trebuia sã ocroteascã a cãlcat în picioare. Prin aceasta a distrus în sufletul ei imaginea idealã ce si-o formase despre el. Si-a pierdut respectul în fata ei. S-a dãrâmat ceea ce ar fi putut fi temelie puternicã pentru viitoarea cãsãtorie.

Prietenul ei era omul ideal, omul visurilor sale, omul puternic sã o apere în toate împrejurãrile. Si când colo el s-a dovedit a fi un slãbãnog. Ea l-a vrut de stãpân si când colo el are suflet de sclav. Slãbãnogeala aceluia ce trebuia sã fie puternic o va face sã-si piardã respectul fatã de el si iubirea i se va împutina. Asa începe neîntelegerea, suferinta si nefericirea.

Cu gândul la copiii ce vor veni

Prietenia voastrã are ca si tintã cãsãtoria. Inima voastrã asteaptã în tãcere, dar cu o dorintã arzãtoare, ziua în care, în fata sfântului altar, vã veti uni pentru totdeauna. Tu trebuie sã stii cã Taina Nuntii este un act sfânt, de origine dumnezeiascã în care, prin preot, se împãrtãseste harul Sfântului Duh unui bãiat si unei fete ce se unesc liber în cãsãtorie, care sfinteste si înaltã legãtura naturalã a cãsãtoriei lor la demnitatea reprezentãrii unirii duhovnicesti dintre Hristos si Bisericã.

Cãsãtoria nu-i un mijloc lesnicios de a dobândi plãceri, nici o asigurare împotriva neputintelor de la bãtrânete, ci este comuniune si dãruire. Menirea cãsãtoriei este desãvârsirea personalã a sotilor si procreatia. Sper cã nu sunteti dintre acei tineri „moderni” care nu voiesc copii. Din nenorocire existã astfel de fãpturi denaturate, fiinte egoiste pânã la limitã, care de altfel nici n-ar merita sã aibã copii. A avea copii înseamnã a primi binecuvântarea lui Dumnezeu în casa ta. Cei ce îsi bat joc de mama unei familii numeroase sunt niste mizerabili. Când vãd o mamã cu pruncul în brate mã gândesc la cuvintele Mântuitorului: „cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mã primeste” (Matei 18, 5). A avea copii înseamnã a avea o mare rãspundere. Pãrintii fãuresc în mare soarta copiilor, le procreeazã trupul, care este organ al sufletului. Copiii mostenesc de la pãrinti nu numai particularitãti fizice, ci si trãsãturi morale. Copii poartã în germene calitãtile si defectele pãrintilor. Întelegi tu cât de mare este rãspunderea ta de viitor pãrinte? Cei ce se aruncã în bratele instinctului josnic îsi împovãreazã urmasii cu tarele ereditare ale unei vieti dezordonate.

Dimpotrivã, dacã esti un tânãr moral, în ziua cununiei îti poti privi cu ochi curati mireasa. Mai târziu copiii si nepotii tãi vor fi bucuria vietii tale.

Desigur, mai existã cazuri în care tineri ce au gresit înaintea cãsãtoriei încearcã sã-si îndrepte viata, consacrându-se cresterii si educãrii copiilor, dar acestia nu sunt prea multi. Cei ce nu s-au putut stãpâni pânã la cununie îsi cresc rãu copii, iar mai târziu copiii îi vor acuza. De aceea, dragã prietene, din iubire fatã de viitorii tãi copii, nu întina trupul prietenei tale.

Spuneam mai înainte cã în lumea “modernã” multi dintre pãrintii tineri nu-si doresc copii si recurg la cea mai oribilã crimã: avortul. Ba se întâmplã cã trãind în pãcate înainte de cãsãtorie sã recurgã, în cazul în care tânãra rãmâne însãrcinatã, tot la aceastã gravã fãrãdelege. Nu numai oamenii Bisericii, ci si medicii, antropologii si biologii cinstiti ne spun cã avortul, din moment ce întrerupe o viatã cu identitate separatã, este crimã si cã embrionul este viatã cu existentã si identitate de sine, individ cu toate drepturile, din momentul conceperii.

Consecinta acestui principiu fundamental – si anume cã embrionul este o persoanã din momentul conceperii – este cã femeia „care leapãdã pruncul cu voie este supusã judecãtii pentru ucidere” (Sfântul Vasile cel Mare, Canonul 2). Si nu numai ele, ci si „cei care dau medicamente avortive sunt ucigasi. Si ei si cele care primesc otrãvuri ucigãtoare de embrioni”. (Sfântul Vasile cel Mare, Canonul 8).

Complicitatea la avort este complicitate la crimã. Sfântul Ioan Gurã de Aur considerã împreunã vinovat de pãcatul uciderii si pe bãrbatul femeii care face avort.

Pentru Biserica Crestinã avortul, sau întreruperea sarcinii, nu este un oarecare act moral nepermis, ci este, fãrã nici o nuantã, ucidere. Este ucidere premeditatã. Este ucidere mai vinovatã, mai pãcãtoasã si mai urâtã de Dumnezeu decât oricare ucidere, pentru cã ia dreptul la viatã unei fiinte omenesti înainte de a gusta si mai ales înainte de a se învrednici de Sfântul Botez.

Lipsurile materiale nu sunt un argument prin care poti justifica avortul. Poti ucide pe altul ca sã trãiesti tu? Si apoi Dumnezeu îi dã fiecãruia bucata de pâine necesarã. Ba, dimpotrivã, s-a observat cã aversiunea fatã de copil, aversiunea fatã de maternitate, creste o datã cu avutia. „Fecunditatea popoarelor descreste în proportia progresului bogãtiilor sale, a bunei stãri si a civilizatiei” (Moreau de Jonnes).

Cei cãsãtoriti trebuie sã primeascã binecuvântarea cerului, nãscând si crescând copii sau sã ducã o viatã de familie cumpãtatã. Nu am avut intentia în aceastã brosurã, iubite prietene, sã mã opresc pe larg asupra moralei vietii de familie. Îti spun doar cã zilele de sãrbãtoare si posturile trebuiesc pãzite. Asa cum ne învatã bãtrânii duhovnici, zilele în care „se cheamã copii” sunt martea si joia.

Mai trebuie adãugat cã toate „tehnicile preventive”, medicamentele anticonceptionale, onania (ferirea) conjugalã, sunt pãcate, fiecare cu gravitatea lui, însã cel mai mare, strigãtor la cer, este avortul.

Dar Dumnezeu?

Pânã acum n-am vorbit deloc despre Dumnezeu. Am fãcut-o dinadins, pentru a-ti argumenta logic si din punct de vedere natural cã nu trebuie sã pângãresti nici cinstea prietenei tale si nici a ta. Acum trebuie sã ne suim cu gândul mai sus.

Existã Dumnezeu! Filozoful Petre Tutea spunea cã omul care nu crede în Dumnezeu este un biet animal care vine de nicãieri si merge nicãieri. Sfântul Pavel spune cã „voia lui Dumnezeu aceasta este: sfintirea voastrã; sã vã feriti de desfrânare, ca sã stie fiecare dintre voi sã-si stãpâneascã vasul sãu în sfintenie si cinste, nu în patima poftei cum fac neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu” (I Tes. 4, 3-5).

Ce putem spune despre cei ce se întineazã înainte de cãsãtorie prin desfrâu? „Ce importantã are, zic ei, voia lui Dumnezeu, eu fac ce vreau!”. În felul acesta refuzã sã-L asculte pe Dumnezeu într-un lucru foarte important, din motive egoiste si josnice: pentru a urma dorintei sexuale. Eu te întreb: nu este aceasta o adevãratã nebunie? Mai mult! Cel ce-si determinã prietena sau prietenul sã pãcãtuiascã îi pierde sufletul, îl rãpeste lui Dumnezeu si-l oferã diavolului. Ori si pentru acel suflet a curs pe Cruce Sângele lui Hristos.

Un ultim argument. Nasterea de prunci este un lucru sfânt, asa de sfânt încât Dumnezeu conlucreazã în actul de procreare. Nu este atunci o blasfemie sã-L silesti pe Dumnezeu sã colaboreze la o faptã pe care n-o doreste? Nu e o nerusinare sã-L determini sã creeze un suflet printr-o faptã pe care o urãste? N-ar trebui ca binecuvântarea Lui în acest caz sã se schimbe în blestem? Iubite prietene, ai vrea sã te prezinti în fata lui Dumnezeu ca un pãtimas mizerabil, ca un seducãtor vrednic de dispret? Ai vrea sã zidesti fãrã El casa fericirii tale?

Scuze lase si rusinoase

Sunt multi cei ce te vor sfãtui astfel. Prietenii tãi îti vor povesti aventuri pãcãtoase si tu vei fi ispitit sã le urmezi. Oamenii cãsãtoriti vor face si mai rãu. Vei fi prietenul lor dacã te vei face pãrtas la discutii destrãbãlate si dacã iti va plãcea si tie ca si lor mocirla. Eu stiu ce-ti vor spune: „este imposibil si nefiresc ca un tânãr frumos si sãnãtos ca tine sã trãiascã fãrã relatii sexuale”. Dar as vrea sã stiu dacã vreunul dintre ei a fost vreodatã în stare sã zicã „nu” dorintelor pãcãtoase. Vor râde când le vei vorbi de castitate. Asa fãceau si pãgânii. Cel mai important lucru pentru ei era sã trãiascã în legãturi pãcãtoase, iar satisfacerea patimilor cea mai mare plãcere. Cã prin aceasta pângãresc o fiintã nevinovatã si o fac sã sufere, nu mai conteazã pentru ei. A discuta cu ei despre prietenie curatã este un lucru fãrã sens. De fapt, Domnul Iisus Hristos ne-a si spus: „nu aruncati mãrgãritarele voastre înaintea porcilor” (Matei 7, 6).

Stiu cã lupta pentru a te pãstra curat este grea. Dar oare ce lucru mare se poate dobândi fãrã luptã? Cu atât mai mult o cãsnicie fericitã. Nu uita însã nici cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „nici desfrânatii, nici închinãtorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomitii… nu vor mosteni împãrãtia lui Dumnezeu” (I Cor. 6, 9-10).

Dacã ar fi imposibilã o viatã curatã pânã la cãsãtorie atunci L-am putea socoti pe Dumnezeu un tiran pentru cã ne cere acest lucru. Dar Dumnezeu este Tatãl nostru. Duhovnicii, dacã ti-ar putea vorbi, ti-ar putea arãta o multime de tineri care duc o luptã eroicã si biruie. Chiar si medicii, dacã sunt cinstiti, îti vor spune ca si doctorul Meyer: „pretextul fatalitãtii pasiunii este o enormã minciunã, ale cãrei consecinte teribile stricã omenirea… Înfrânarea e posibilã. Mii de oameni au dovedit-o. Au afirmat aceasta oameni care se bucurã de cea mai mare autoritate si pe care nu-i putem acuza de exagerãri. Nu lipseste putinta, ci vointa”.

Antrenament

Sfântul Pavel face o comparatie plasticã între antrenamentul sportiv pentru a obtine o bunã performantã si lupta pentru desãvârsire crestinã: „Nu stiti voi cã acei care aleargã în stadion, toti aleargã, dar numai unul ia premiul? Alergati asa ca sã-l luati. Si oricine se luptã se înfrâneazã de la toate. Si aceia, ca sã ia o cununã stricãcioasã, iar noi o cununã nestricãcioasã”. (I Cor. 9, 24-26).

Eu îi admir pe sportivi pentru tãria si râvna lor, pentru vointa lor nesovãielnicã. Ani la rând fac exercitii pentru a obtine performante fizice si morale. Antrenamentul tãu trebuie sã fie pe un alt plan. Trebuie sã câstigi puterea de a spune acest cuvânt scurt: „nu!” Pentru aceasta îti trebuie eroism. Cãci pentru un tânãr curat acest „nu” trebuie sã fie neclintit ca un bloc de granit. Un „nu” spus necurãtiei peste tot si tuturor formelor de ispitire. Pentru aceasta trebuie sã ai mereu ochii deschisi si sã faci mereu exercitii. Cel ce stie spune un „nu” victorios îi depãseste pe toti campionii sportului.

Un „nu” gândurilor si imaginatiilor necurate, precum si literaturii sau revistelor pãcãtoase. Nu lãsa ca înclinatiile sexuale sã-ti preocupe gândul, pãzeste-ti gândul. Astfel gândul întinat îti va provoca rãzvrãtirea instinctului.

Un „nu” întâlnirilor cu o intimitate pãcãtoasã, în locuri care te-ar putea duce la cãdere. Într-un aforism, Lucian Blaga ne spune cã diavolului nu trebuie sã-i facem hatârul de a sta cu el de vorbã cãci pânã la urmã ne bate în dialecticã si ne înduplecã. Un tânãr cuminte se va întâlni cu prietena lui în prezenta pãrintilor ei, chiar dacã acest lucru s-ar pãrea demodat astãzi, iar împreunã vor putea participa la spectacole si manifestãri culturale, morale, sau se vor plimba având o atitudine decentã.

Un „nu” alcoolului, pentru cã unde e Bachus acolo e si Venus, un „nu” dansurilor necuviincioase, discotecilor, filmelor pornografice. Spunând acest „nu” vei fi învingãtor, vei fi un erou.

Cine te va ajuta

Dumnezeul nostru este iubitor de oameni si stã aproape de fãpturile sale. El stie cât de slab este omul pe care l-a creat si vede lupta pe care o duce împotriva pãcatului. Fiecare putem spune împreunã cu Sfântul Pavel: „Om nenorocit ce sunt! Cine mã va izbãvi de trupul mortii acesteia?” (Rom. 7, 24). Dumnezeu L-a trimis în lume pe Fiul Sãu, Domnul Iisus Hristos, Care prin jertfa Crucii a întemeiat Biserica.

În Bisericã ni se împãrtãseste Harul si ajutorul lui Dumnezeu, prin SfinteleTaine si prin rugãciune. E bine sã te spovedesti cât mai des, sã urmezi sfatul duhovnicului si sã te împãrtãsesti la Liturghie cu Trupul si Sângele Domnului. El te va întãri, te va ajuta si te va mângâia.

Apoi rugãciunea îti va fi mereu la îndemânã, ­dându-i posibilitatea sã-I spui oricând lui Dumnezeu necazul tãu, iar postul îti va înfrâna trupul.

Va trebui sã ai acum la tinerete, dar si mai târziu, un program de viatã ordonat: sculare si culcare la orã fixã, rugãciune, lecturã religioasã, muncã, iar duminica si în sãrbãtori neapãrat participarea la Sfânta Liturghie.

Nu vreau sã te aud vãicãrindu-te sau abandonând lupta, pentru cã atunci ai fi de plâns, ci vreau sã te vãd biruitor. Mântuitorul ne spune: „Îndrãzniti! Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 33).

*

Vãd si ziua fericitã în care, cu fiinta curatã si nepângãritã, vã veti prezenta, tu si aleasa inimii tale, în fata sfântului altar. Ea se va simti ocrotitã si în sigurantã lângã tine. Va plânge de bucurie cã apartine unui bãrbat puternic si de onoare.

Tu vei avea multumirea cã prin curãtia si forta ta bãrbãteascã ti-ai fãcut iubita fericitã si te-ai fãcut fericit pe tine însuti. De acum încolo va fi o cãlãtorie în doi. Ceea ce se câstigã cu trudã este durabil. Fericirea voastrã va fi tot mai profundã, tot mai sfântã, pânã când într-o zi se va contopi în marea nesfârsitã a iubirii lui Dumnezeu.

Dragul meu, toate cele spuse nu te fac dornic sã cuceresti aceastã fericire?

Broşura am luat-o de aici.

Anunțuri

2 gânduri despre „Primavara iubirii – Sfaturi despre prietenie si cãsãtorie

  1. Draga Sorin, iti postez mai jos o poezie a lui Demostene Andronescu. M-as bucura daca ai vedea legatura intre aceasta si articolul tau. Doamne, ajuta! Si un post cu folos!

    TRISTEŢE
    de Demostene Andronescu

    De ce sunt trist mă-ntrebi ?…Sunt trist, iubită,
    Sunt dureros de trist pentru că ştiu
    Că orice dragoste destăinuită
    E-un vis frumos ucis de timpuriu

    Sunt trist că cerul meu acum rămâne
    C-o taină mai puţin, sunt trist că-un dor
    Se stinge împlinit şi ştiu că mâine
    N-o să mai am de ce să mă-nfior

    Acuma ştiu că fericirea noastră
    Abia îmbobocită va-nflori,
    Se va deschide ca o floare-n glastră
    Şi ca o floare se va vesteji.

    Iubita mea, un vis ce se-mplineşte
    E-un înger care cade, e o stea
    Ce de pe cerul ei se dezlipeşte
    Şi piere-n tină ca un fulg de nea.

    Mă-ntrebi de ce îs trist ?… Sunt trist, nebună
    Că florile acestea timpurii
    Pe care le culegem împreună
    Până diseară se vor veşteji.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s