Yoga şi isihasm

În acest articol vreau să mă refer la unele idei conform căreia isihasmul şi yoga ar fi asemănătoare motiv pentru care apare concepţia de Yoga creştină. Mă voi referi în mod practic la diferenţele dintre cele două. Mă folosesc în general de cartea „Marii iniţiaţi ai Indiei şi Părintele Paisie”.

În primul rând aş vreau să menţionez faptul că atunci când vobesc de yoga şi yoghini nu mă refer la aceşti „iluminaţi” profitori care îşi strâng oameni în jurul lor pentru a le spăla creierul şi a-i face marionetele lor. Din punctul meu de vedere acei oameni n-au nici o legătură cu yoga aşa cum şi oamenii botezaţi ortodox dar care nu duc o viaţă în Hristos nu pot să-i numesc ortodocşi. Ortodoxia înseamnă în primul rând dreaptă slăvire a lui Dumnezeu iar dacă oamenii respectivi nu sunt capabili de aşa ceva înseamnă că nu sunt ortodocşi. Revenind la yoghini, citisem într-o carte scrisă de sir Richard Burton ( nu-i mai ştiu numele ) că în India sunt foarte mulţi prefăcuţi iar adevăraţii yoghini se izolează în munţi şi fug de oameni. La aceşti oameni m-aş referi.

Prima diferenţă dintre yoga şi isihasm precum şi cea mai evidentă este cui se adresează respectiva rugăciune. Yoga reprezintă un sistem de exerciţii prin care tu singur să-ţi dezvolţi unele puteri ce le ai undeva îngropate în tine. Adică e ca un fel de sport pe care îl faci pentru a-ţi dezvolta muşchii. Isihasmul, rugăciunea lui Iisus, reprezintă o comunicare, o relaţie între tine şi Hristos. Nu e vorba aici de rostirea unei mantre sau a unui sunet care să-ţi trezească unele puteri din tine ci de o rugăminte concretă către Dumnezeu, către o Persoană de a te milui ( deşi în cartea „Marii iniţiaţi ai Indiei şi păr. Paisie”, autorul spune că ideea că o mantră sau un sunet trezeşte unele puteri e doar praf în ochi aruncat celor din ţările civilizate când totul constă de fapt în nişte rugăciuni adresate zeilor Indiei care după cum ştim noi creştinii sunt draci ).

A doua diferenţă constă în exerciţiile propriu-zise. Yoga e compusă din două părţi: o parte fizică ce reprezintă nişte exerciţii de gimnastică şi una mintală.

Partea fizică ( mulţi fac Yoga că îi relaxează şi îi revitalizează ) constă în nişte exerciţii de gimnastică pe care omul în mod normal nu le face. Aşa cum orice sport parcă îţi dă un chef de viaţă, te mai eliberează de stres aşa e şi cu această gimnastică. Dar nu e doar asta. Exerciţiile yoga constă din nişte poziţii care nu sunt fireşti pentru corp şi după un timp apar probleme. Aceste exerciţii prin felul lor pun anumite presiuni pe organele interne şi mai ales pe glandele endocrine schimbând compoziţia biochimică a organismului uman ceea ce dă unele efecte fizice pe care le văd mulţi. Totuşi, după cum şi yoghinii spun: „yoga, ca o banală gimnastică este o yoga periculoasă” ( Religie – manual pentru clasa a X-a, editura Dacia Educaţional, 2002 ).

Partea mintală a exerciţiilor yoga constă în a-ţi imagina anumite lucruri. Aici e încă o mare diferenţă dintre yoga şi isihasm. Baza isihasmului e să ne ferim de imaginaţie. În cartea sa, „Războiul nevăzut”, Sf. Nicodim Aghioritul ne învaţă să lepădăm imaginaţia cu toată puterea considerând-o „puntea pe care trec demonii ucigători şi se amestecă în suflet, făcându-l sălaş al gândurilor rele”. Sfinţii Părinţi spun într-un glas că la rugăciune e interzisă orice fel de imagine ajungând ca Sf. Grigore de Nyssa să spună că atunci când îţi fixezi la rugăciune mintea pe icoană îţi devine acea icoană idol.

Acum în ce priveşte aşa-zisa asemănare dintre rugăciunea lui Iisus şi yoga este doar o asemănare superficială. Acele exerciţii de respiraţie ce se cer, poziţia ce se recomandă, atenţia la inimă, toate sunt doar nişte ajutoare pentru a ne păstra atenţia la rugăciune. Spre deosebire de yoga care ţine neapărat să se respecte exerciţiile de respiraţie şi poziţiile ce se cer în isihasm nu e obligatoriu. Sfinţii Părinţi spun clar că aceste mici exerciţii au rolul de a ajuta omul să-şi păstreze atenţia la rugăciune. Se cere o respiraţie mai rară deoarece respiraţia poate o fi o sursă de distracţie a atenţiei, un loc întunecat deoarece locul luminat presupune a vedea lucruri ce ţin mintea ocupată şi iarăşi problemă cu atenţia, o poziţie relaxată ca astfel mintea să nu fie obosită cu chinul trupului şi atenţia în inimă deoarece unirea cu Dumnezeu se face în inimă iar de la Botez Hristos este în inimă ( în tradiţia isihastă duhul în suflet se află în aceeaşi poziţie în care se află inima trupului ). Oricum Părinţii ne avertizează că şi atunci când ne păstrăm atenţia în inimă să nu încercăm să ne imaginăm inima sau ceva de genul acesta şi că astfel de exerciţii nu sunt sfătuite fără un povăţuitor experimentat deoarece pot provoca înşelare. Unii Părinţi tind chiar să sfătuiască să nu se ocupe practicanţii rugăciunii cu astfel de exerciţii ci doar să fie tot timpul atenţi la rugăciune.

Deci după cum se vede între yoga şi isihasm nu sunt legături adevărate ci doar e ceva superficial. E ca şi cum ai spus că toate religiile lumii sunt la fel deoarece toate consideră că omul nu e doar trup ci e şi suflet.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s