Sinuciderea

Zilele trecute încercase un coleg de facultate să se sinucidă. Am fost destul de şocat de veste şi m-am gândit să împărtăşesc câteva gânduri cu sinucigaşii de pretutindeni. 😛

Când încerci să te sinucizi există 2 variante: cea fericită în care scapi cu viaţă şi cealaltă când îţi reuşeşte sinuciderea. Cea fericită e destul de dramatică deoarece de acum vei fi văzut ca un sinucigaş de foarte mulţi oameni şi vei fi tratat ca atare fiind izolat şi mai tare de restul iar durerea va creşte şi mai tare ( să nu vorbesc de cazurile în care familia face scandal şi plânge îngrozitor de tentativa ta şi de toţi oamenii care îşi văd distrusă viaţa din cauza gestului pe care l-ai făcut ).

A doua varianta, cea mai nefericită, este când chiar mori. De ce este acea variantă nefericită? Dacă erau oameni de care îţi păsa, ei bine, acum le-ai distrus bine de tot viaţa. În primul caz mai este o şansă să te pui pe picioare şi cei ce ţin la tine să poată şi ei să-şi revină din şoc. Dar dacă mori… nu ştiu dacă îşi vor reveni cu adevărat din acest şoc. Dacă eşti egoist şi nu-ţi pasă de nimeni vei suferi singur în iad. Să nu înţeleagă cineva iadul ca un loc cu draci şi viermi şi alte poveşti. Iadul e cel ce l-ai creat în tine când ai făcut acest gest aşa că toată veşnicia ţi-o vei petrece în acea durere continuă ce nu se va opri niciodată şi nu vei putea să faci nimic ca să o opreşti. Toată durerile ce te chinuie zile şi nopţi, ani, decenii, secole şi milenii iar după tot acest timp eşti abia la început deoarece veşnicia nu are sfârşit. În viaţa asta poţi să te mai îmbeţi, să dormi, să găseşti o ieşire, oricât de tâmpită din acea stare chinuitoare dar aici nu mai sunt şanse. Aici veşnicia durerilor. Asta îi aşteaptă pe toţi sinucigaşii. Să-şi trăiască în infinitate în acea durere în care s-au izolat şi pentru care s-au sinucis. O trăire de mii de ori mai groaznică faţă de ce ai trăit pe pământ deoarece era şi Dumnezeu care îţi mai mângâia sufletul ( chiar dacă nu sesizai. Acum, în iad, vei sesiza cât de tare a fost influenţa bună a iubirii lui DUmnezeu chiar şi în aceste dureri insuportabile ce te-au dus la sinucideri. Aici vei afla ce înseamnă să fii cu adevărat singur, aici vei afla cu adevărat ce e durerea şi nu vei putea scăpa niciodată de ea.  ). Tu fugi de durere, de necazuri fără să ştii că sinuciderea exact acolo te duce. În cazul mai fericit în care reuşeşti să trăieşti ţi-ai îngustat drumul unei şanse de a avea o odihnă dar la sinucidere l-ai înfundat de tot şi nu mai poţi scăpa.

Ok, dar ce poţi să faci când te ia o astfel de nebunie, când durerea e atât de puternică încât nu o poţi suporta? Din puţina mea experienţă am observat că sunt două lucruri ce poţi să le faci şi făcându-le chiar merge.

Primul lucru este să lupţi conştient împotriva durerii. Dacă tu te laşi cuprins de ea e foarte greu să te scoată cineva de acolo. Trebuie ca tu să vrei să ieşi. Nu e vorba la acest pas să faci ceva ci să vrei cu adevărat să ieşi din această durere. Să conştientizezi starea bolnăvicioasă în care eşti şi să spui că vrei să ieşi, să o doreşti din toată fiinţa ta şi din toată voia ta.

Al doilea lucru, la fel de important, este o dăruire totală a ta în mâinile lui Hristos. Să mă iertaţi sinucigaşilor care nu sunteţi cu Dumnezeu dar eu nu găsesc o altă alternativă mai puternică şi mai sigură decât El. Spuneţi-I Lui din toată fiinţa voastră: „Doamne, sunt cu totul al tău. Fă ce vrei cu mine că eu nu mai doresc nimic. Sunt cu totul robul tău”. Şi ori de câte ori vor apărea durerile în suflet mai tare strigaţi. Dar strigaţi cu toată convingerea şi hotărârea să nu existaţi. Sinucigaşule, tu nu vrei să mai exişti. Asta îţi cer şi eu. Nu mai exista dar în loc să te omori trupeşte omoară-ţi orice voinţă şi predă-te lui Hristos. Dăruieşte-te cu toată fiinţa ta şi cu toată hotărârea ta că ai murit aşa că nu mai ai nici o voinţă ci eşti doar o jucărie în mâna lui Dumnezeu şi El poate să facă ce vrea cu ea: să se joace sau să o arunce la gunoi. Aţi pierdut totul deci lăsaţi-vă cu totul în mâinile lui Dumnezeu şi tăiaţi din voi orice sentiment de durere ce vă inundă. Strigaţi ( în gând şi în inimă dacă nu puteţi cu glasul tare ) fiecărui sentiment şi fiecărei dureri: „Eu nu mai exist! Eu sunt al lui Hristos! Eu nu mai am voie să mai simt vreo durere ci doar ce vrea El să simt!”. Iar cu cât durerea e mai mare cu atât strigaţi mai tare aceste lucruri.

Ştiu că unii creştini spun de obicei să-I spui lui Hristos durerile tale dar eu nu sunt de acord cu asta. Spunându-I Lui durerile tale rişti să te pierzi în acel iad al durerilor din tine. De asta susţin sinuciderea. Dar nu sinuciderea fizică ci cea a voinţei proprii. Distrugeţi din voi orice dorinţă şi orice sentiment şi dăruiţi-vă total lui DUmnezeu. Faceţi ce v-am spus mai sus şi veţi reuşi cu adevărat să vă omorâţi iar în locul celui omorât se va naşte un alt om, mult mai puternic şi mai minunat decât vă puteţi imagina. Doar lăsaţi-vă cu totul în mâna lui DUmnezeu şi nu uitaţi: Sunteţi în acel moment sclavii lui Dumnezeu aşa că nu aveţi voie să cereţi ceva, sau să vă doară ceva, sau să aveţi sentimente sau orice deoarece El este Stăpânul vostru şi aveţi voie să simţiţi ceva doar când vă lasă El.

Dincolo de asta toţi sinucigaşii care au avut astfel de gânduri şi au reuşit să nu o facă ajung după acea perioadă grea să aibă parte de reuşite mult mai mare decât îşi imaginau. În general sinuciderea reprezintă un cer noros ce anunţă sosirea unui soare mult mai puternic şi mai frumos ca înainte în viaţa ta.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s