Android

Lumea se schimbă foarte mult. Iar schimbarea apare tot mai puternică în ultimul timp. Am fost uimit să descopăr că lumea de azi nu e prea departe de ceea ce vedem la televiziune și chiar și mai mult. Postasem acum ceva timp un articol despre anumite descoperiri tehnologice. Cea mai nouă descoperire găsită de mine este faptul că poporul japonez care pe lângă faptul că au ca vedetă o hologramă 3D:

acum au început să dispună și de androizi ( da, ați citit bine ):

Nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva ne așteaptă în câțiva ani o revoluție a roboților. Este minunat pe de o parte iar pe de altă parte este înfricoșător când vezi aceste descoperiri. Inventăm ființe ce par că sunt ca noi, modificăm animalele și schimbăm cu totul mediul înconjurător și este uimitor. Aș putea să spun că mintea mea este într-un extaz total când văd așa ceva. Dar totuși se pune o întrebare: ce va fi cu noi, cu inima noastră? Ce mai suntem noi? În câțiva ani probabil marea parte din noi băieții vom cumpăra un astfel de android că la nivelul descoperirilor tehnologice va fi bună de soție: ne va putea da fizic ce căutăm fără riscul de a rămâne însărcinată, va face curat în casă, nu ne va costa scump. nu va face scandal, va tăcea când vrem să tacă și multe altele. Și totuși ce ajungem noi? Păr. Serafim Rose vorbea prin ani 60 că noi suntem distruși sufletește și înainte să ne apropiem de viața duhovnicească ar trebui să ne apropiem de partea sentimentală prin muzică clasică și romanele lui Charles Dickens. Dacă atunci erau oamenii în halul în care erau, cum suntem noi azi și cum vor fi copiii noștri în 50 de ani? Vorbea pe atunci păr. Serafim Rose despre nihilism și drumul spre distrugere totală a noastră. Dar oare se gândea sfinția sa că prin distrugere se va înțelege o distrugere sufletească? De ce să mai suportăm crizele celuilalt atât timp cât vom putea avea o Belldandy (Belldandy este personajul principal din anime-ul Ah! My Goddess și ea reprezintă un fel de zână, un fel de iubită perfectă )  a noastră? Cred că ceea ce nu înțeleg mulți e faptul că noi ne îndreptăm spre o stare de vegetare totală.

Dacă ne uităm la ce era acum câțiva ani vedem o lume total diferită. Înainte femeia era femeie iar bărbatul era bărbat. Acum nu mai există femeie și nici nu mai există bărbat. Femeile au ajuns niște ființe de piatră iar bărbații au ajuns niște ”muieri cu barbă” ( după cum spunea mama unui mare avvă din pustie ). Tot mai mult noi pierdem legătura cu realitatea. Nu mai suportăm transpirația celuilalt, nu mai suportăm câinii de pe străzi, nu mai suportăm insectele, nu mai suportăm soarele, pomii, ziua, noaptea. Nu mai suportăm nimic din ce e în lumea reală. Tot timpul suntem obosiți, viața trece pe lângă noi fără să ne dăm seama, tot timpul căutăm o liniște pe care nu o găsim. Cu toții suntem adormiți, cu toții suntem amețiți în această lume nebună.

Ce vreau să spun prin toate astea? Ceea ce vreau să spun este că printr-o dezvoltare tot mai mare a tehnologiei, a informaticii, a roboticii, a industriei, a tehnologizării, a telecomunicațiilor ajungem la o distrugere tot mai puternică a ceea ce este în inima noastră, a persoanei proprii. Ajungem încetul cu încetul într-o stare de legumă iar în momentul în care aparatele ce ne țin în viață vor fi închise se va termina și cu viața noastră. Ne vom pierde mintea și sufletul în adâncul fără margini din mintea noastră.

Și totuși există speranță. În acest Apus pierdut în care păgânismul, ateismul și erezia e la putere vedem cum se nasc sfinți ce strălucesc mai tare ca niciodată. Vedem staruri americane ce se întorc la Ortodoxie cum e cazul lui Jonathan Jackson sau al lui Troy Polamaru (urmăriți și video-ul că e minunat ) și vedem mari sfinți și duhovnici cum este păr. Symeon, starețul Mănăstirii Sf. Siluan din Saint Mars de Locquenay din Franța. Vă mărturisesc că în momentul în care l-am văzut pe aceste părinte la București ținând o conferință am rămas cu totul impresionat de sfinția sa. Vedeam un sfânt în față, vedeam pe Dumnezeu. Credeam că eu eram cel impresionat dar văd pe alt băiat care se uita la acest părinte și nici că mișca. L-am văzut acum și pe calculator dar nu arată deloc față de cum e în realitate. Acel har parcă nu a fost imortalizat prin camera video. Îmi întrebasem și o prietenă de faptul că e ciudat că simt mai multă atracție față de marii duhovnici din Apus și de scrierile lor față de ce aveam aici în răsărit unde Ortodoxia încă mai e la putere. Iar tipa, o femeie îmbunătățită și ea, îmi dă un răspuns minunat: e normal să simt atracția asta deoarece acolo unde la putere este ateismul, păgânismul și erezia ajung la Ortodoxie doar cei care au o căutare puternică. Mai continua respectiva persoană că aici trăind în Ortodoxie ne putem complace în fățărnicii și superficialități pe când acolo doar cei care au căutări puternice ajung la Hristos din cauza mediului demonic din jurul lor. Astfel de aplică cuvântului Sfântului Apostol Pavel care spune la Romani că acolo unde se înmulțește păcatul, se înmulțește și harul. În încheiere un cuvânt al păr. Symeon, starețul Mănăstirii Sf. Siluan, despre păr. Sofronie:

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s