Despre viața lumească și cea duhovnicească

Vreau întâi să menționez că atunci când spun viața lumească mă refer la viața lumii de azi cu toată înșelarea ei, cu tot new-age-ul gen Twilight, Harry Potter, X-men, Lord of the Rings, Avengers, Iron Man, etc.

Pentru a descrie această relație voi face o paralelă cu filmul Twilight și mai exact cu relația Bellei cu Edward și Jacob.

 

În primul film Twilight ( n-am citit cărțile așa că vorbesc la ce e în film ) aflăm de la Edward că el fiind vampir natura sa produce o anumită atracție asupra oamenilor astfel încât prada să fie mai ușor de prins. Noi privim povestea din prisma Bellei așa că până la urmă acea mare dragoste este de fapt acea obsesie, acea dependență ce o are Bella față de Edward. Și spun dependență deoarece atunci când acesta pleacă Bella are tot timpul coșmaruri și suferă enorm de mult. Este exact starea unui om dependent.

Edward cred că reprezintă lumea pătimașă de azi prin faptul că e un vampir, o creatură a întunericului ( cei care au o anumită cunoștință în privința vampirilor știu că aceștia nu suportă Sfânta Cruce și aghiasma ceea ce arată că vampirii sunt de fapt un simbol pentru diavoli ) și care are în el o putere hipnotizantă de a seduce. Prezența lui ne face să ne simțim fericiți, ne induce o stare de vegetație, o stare în care nu suportăm ideea să fim despărțiți de el ( ori de câte ori Edward aducea în discuție ideea să se despartă Bella acționa ca arsă ).

În al doilea film Twilight îl găsim pe Jacob. La un moment dat Bella spune o chestie ( ce m-a atras foarte tare un sens ce s-ar putea da acelor cuvinte ) și anume că Jacob o face să se simtă în viață. Jacob este un amerindian amintind de un popor care ține la învățăturile Bătrânilor lor și în același timp îl vedem că e foarte … plin de viață. La vampiri vedem că e o stare de vegetație, de un veșnic somn, de o visare pe când la oamenii-lupi este o stare trează, vioaie.

Jacob e clar că eu consider că reprezintă viața duhovnicească, viața reală, adevărată. Este în contrast total cu acea viață a visării, a seducției ce o prezintă Edward. Din păcate Bella a ales, ca mulți din noi, pe Edward, starea de visare de vegetație. Acum știu că în film lucrurile nu sunt așa cum le-am zis eu dar totuși această viziunea arată mult despre lumea de azi. Noi tindem să alegem seducția, visarea deoarece asta ne face dependenți de ea. Bella de la început era dependentă de Edward prin faptul că el era vampir iar ea era om așa că alegerea ei nu a fost atât de liberă. Fără Edward (diavolul seducției de azi) a început să își revină ( fără sursa de patimă ) dar când a revenit a legat-o definitiv de el urmând să o ducă pe ea ca și pe noi toți în iad.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s