Istoria creștină a lumii (14)

De la anul 2100 la anul 2200 de la Zidirea lumii

     Făcându-se în anii aceștia multe fărădelegi, între oamenii aceia ce prea spurcat viețuitau, s-a aflat Noe pe pământ, om plăcut lui Dumnezeu, pentru care se scrie: „Noe era om drept și desăvârșit în tot neamul său și a plăcut lui Dumnezeu și a aflat Dar înaintea Domnului Dumnezeu” (Fac 6, 9). Deci cruțând Domnul Dumnezeu pe Noe plăcutul Său și vrând să-l ferească pe el întreg de pedeapsa potopului care venea peste toată lumea și să-l facă pe el al doilea tată după potop și începător de neam lumii celei ce avea să fie, i-a vestit lui prin Dumnezeiasca descoperire pentru vremea potopului care se apropia, că după 120 de ani, va veni potopul pe fața atot pământul. Așa se scrie pentru vestirea aceea: „Zis-a Dumnezeu către Noe; Nu va petrece Duhul Meu în oamenii aceștia, fiindcă trup sunt” (Fac, 6).

     Și a poruncit Dumnezeu lui Noe să facă corabia din lemne neputrezitoare și l-a învățat pe el cum s-o facă, și câtă cu mărimea, precum scrie în Cartea Facerii. Deci a început Noe să facă corabia aceea, nu cu puțină osteneală, la un munte înalt. Iar oamenii văzând-o aceea se mirau că atâta de mare corabie face și nu lângă ape, ci la loc înalt. Și întrebau pe Noe de aceea: Pentru ce de un lucru ca acela neobișnuit și cu atâta osteaneală se apucă? Iar el le spunea lor, de cea peste a tot pământul pedeapsă a potopului care cu Dumnezeiască mânie venea, pentru înmulțirea păcatelor omenești. Și va ajunge – le zicea – apa la locul acesta înalt în muntele pe care este corabia și va ridica corabia. Și nu numai în muntele acesta, ci și pe toți munții cei preaînalți care sunt sub cer îi va întrece și-i va acoperi apa potopului.

     Aceasta spunându-le Noe oamenilor celor păcătoși, îi îndemna pe ei spre pocăință, ca să se teamă de Dumnezeu și să înceteze de la păcate, doar se va milostivi Dumnezeu și va cruța zidirea Sa și își va întoarce mânia Sa.

     Și s-a auzit de acel lucru al lui Noe în toată lumea și cuvintele lui se povesteau pretutindeni. Că un om ca acesta zidește o corabie cu o mărime neobișnuită și spune că va să fie potop peste tot pământul și mulți de departe veneau ca să vadă corabia ce se făcea și să audă propovăduirea lui Noe. Deci omul lui Dumnezeu rânduindu-i pe ei spre pocăință, le propovăduia lor venirea potopului ceea ce asupra păcătoșilor se apropia.

     Deci cei ce auzeau, unii se îndoiau, iar alții nu credeau și ocărau propovăduirea lui Noe și râdeau de facerea corabiei, iar alții crezând se înspăimântau și oarecum începeau a se îndrepta. Ci trecând un an și altul și mai mulți, dacă nu vedeau venind potopul, iarăși se întorceau la cele dintâi fărădelegi și cu totul întru minciună socoteau propovăduirea lui Noe și lucrul lui de râs îl aveau.

     Scrie și istoricul caldeu Berosos, că nu numai Noe, ci și alți drepți, pedeapsa cea viitoare a potopului o propovăduiau și pe pietre o scriau acea proorocire. Deci care erau acei drepți? De crezut este înțelegerea tâlcuitorilor, cum că Lameh ( nu acel din neamul lui Cain, ci cel din al lui Set ), tatăl lui Noe și Matusalem, moșul lui Noe și tatăl lui Lameh, care amândoi atunci între cei vii erau, bărbați drepți și lui Dumnezeu plăcuți, aceștia îi ajutau lui Noe ca să le propovăduiască acelea, la pocăință ridicându-i pe păcătoși. Ci oamenii acei fărădelege, afundați fiind întru adâncul răutăților, nu băgară de seamă, împietrindu-li-se inima lor și de râs și de ocară aveau sfătuirile sfinților bărbați a lui Noe, Lameh și Matusalem. Iar când Noe era de 500 de ani de la nașterea sa, a născut trei fii: pe Sem, Ham și Iafet; și se silea în toate zilele la lucrul corăbiei și la propovăduirea pocăinței.

     Încă de mirare este și aceasta întru dreptul Noe, că până la 500 de ani a petrecut fără însoțire, întru feciorie cu întreagă curăție, precum de aceasta înțelege Sfântul Ioan Gură de Aur la care se unesc și din scriitorii de istorii ca Iacob, Bergonim și Navclir. Și cu adevărat de mirare este, cum în mijlocul a atâta popor fărădelege, el unul s-a ferit curat din tinerețele sale. Iar când i s-a descoperit lui de la Dumnezeu de potopul cel în toată lumea împreună și de aceea, cum că el prin corabie are să fie mântuit de potop, și cum că dintr-însul iarăși va să se înmulțească neamul omenesc, atunci prin Porunca Domnului, după cea în 500 de ani feciorească a sa viață, și-a luat femeie cu frica lui Dumnezeu cu 100 de ani înainte potopului, nu pentru cea dulce patimă trupească, ci ca începând să facă roadă, înainte să gătească seminția din care era să iasă popoarele după potop. Și născând trei fii, se pare că a încetat de a însoțirii împreunare, pentru că nu mai pomenește Scriptura de mai mulți fii născuți dintr-însul, nici până la potop, nici după potop.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s