Despre întrebările necredincioșilor puse lui Dumnezeu

Mă gândeam zilele trecute la toate acele de ce-uri ce toți tind să le pună lui Dumnezeu și încercarea noastră, a celor ce ne vrem să fim credincioși, de a răspunde la ele. Am ajuns totuși la concluzia că e de preferat ca la aceste întrebări să nu căutăm să răspundem și să Îi găsim motivații și scuze lui Dumnezeu deoarece prin asta arătăm că noi nu știm în ce Dumnezeu credem. Hai să mă explic puțin la ce mă refer când spun asta.

Noi considerăm că Dumnezeu a construit acest Univers infinit, acest Univers atât de complex, cu fenomene nenumărate și care mai de care mai complexe, acest Univers pe care nici acum încă nu suntem în stare să-l înțelegem. Și știind chestia asta cum putem noi să susținem că Rațiunea Creatorului acestui Univers infinit poate fi înțeles de oameni? Dacă noi credem într-un Dumnezeu infinit și de nepătruns pentru noi atunci cum putem să ne considerăm că suntem capabili de a înțelege Rațiunile Sale?

Mă gândesc acum la protestanții care leapădă pe Sfinții Părinți deoarece logica lor în legătură cu explicarea Sf. Scripturi diferă cu ce au spus Sfinții Părinți sau la musulmani care din cauză că nu pot înțelege Ipostazele Ființei Dumnezeiești spun că nu are cum Dumnezeu să fie Trei în Unul că altfel ar fi Trei și nu Unul. Cum putem avea mândria noi oamenii să considerăm că logica noastră poate să Îl cuprindă pe Dumnezeu? Cum putem să avem mândria de a considera că mintea noastră limitată, finită Îl poate cuprinde pe Dumnezeu cel nelimitat, infinit? Tocmai de aceea prefer să cred ceea ce spune Biserica și nu ceea ce consideră omul ( aș vrea să pun accentul pe Biserică. Biserica este călăuzită de Duhul Sfânt și Ea nu poate greși pe când omul, oricât de sfânt ar fi, poate greși ).

Să ne uităm puțin la învățătura Bisericii. Ea niciodată nu se referă la Dumnezeu în El Însuși ci mai degrabă la lucrarea de mântuire pentru om. Singurele momente în care se vorbește despre Rațiunea lui Dumnezeu sunt atunci când oameni sfinți aveau anumite îndoieli omenești în legătură cu perfecțiunea lui Dumnezeu. Totuși și în aceste istorisiri ce ne învață Biserica? Păi Biserica ne arată că noi nu suntem la măsura să Îl judecăm pe Dumnezeu și nu suntem capabili să pătrundem Rațiunile Lui. Să ne uităm și la Cartea lui Iov unde se ia Dumnezeu „la trântă” cu Iov și în timp ce îi arată minunățiile ce le-a creat îi spune lui Iov: „Încinge-ţi deci coapsele ca un viteaz şi Eu te voi întreba şi tu Îmi vei da lămuriri”. Iar atunci Iov își recunoaște micimea în fața lui Dumnezeu și că nu e la măsura să Îi judece judecățile. Cred că această atitudine ar trebui să avem și noi față de Dumnezeu.

În concluzie, când ne pune întrebări un necredincios în privința judecăților lui Dumnezeu noi putem să spunem că poate ar avea motivul X sau motivul Y dar să o recunoaștem în fața omului că noi nu știm, că Dumnezeu, Cel care a creat acest Univers complex e deasupra înțelegerii noastre limitate și să îi spunem că tot ce putem face e să încercăm să avem încredere în El și de la El să cerem răspunsurile.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s