Nightmare

       Durerea a devenit inima ființei mele. Nu mai curg lacrimi, ci picături de sânge. Nu mai respir aer, ci gânduri care mă ard. Nu mai dorm pentru că sunt prinsă între moarte și viață. Nu mai discut pentru că cuvintele-mi sunt doar foc sau gheață. Nu mai privesc, ci mă întemnițez între 3 ziduri numite viață. Sunt gluma proastă la care nu râde nimeni. Mă simt iubită de cuvintele lor, dar inima ființei mele țipă de durere. Mă despart de prietenii terminate demult însă continuate în tăcere…

Gea

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s