Fluturi morți

fluturi-4

Trăiesc într-o lume în care e semiîntuneric. Dacă aș muri nimeni n-ar crede. Camera îmi sufocă sufletul. Pereții exteriori sunt atât de duri că fericirea mea s-a spart în mii de fluturi disperată să ajungă la mine. Închid ochii și mă las purtată-n gol, iar vântul îmi șoptește cuvinte, însă cuvinte care dor. Mi-a spus despre tine și despre mine, mi-a spus că nu va fi niciodată noi, că mereu vor fi ploi, atât de multe ploi între noi. Deodată s-a făcut frig, dureros de frig, iar eu ghemuită te-aștept plină de speranțe înjunghiate în piept. Rămân așteptând, tu rămâi pierdut în trecut. Acum te caut pe tine în mine și nu te găsesc, chipul tău prăfuit e mereu urmărit de evanescență – de-o dispariție lentă. E și mai rece, iar frigul fulgilor de nea intră în ochiul vieții și-o fac mai rece decât era. Mi se lipesc pleoapele de frig când mă gândesc la tine, că noi nici măcar nu s-a născut și deja a murit. Sfârșit.

Gea

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s