Dumnezeu, dumnezei și antihrist

orthodox_monks

La începutul întoarcerii mele spre Biserică citeam destul de multe cărți duhovnicești despre diferiți Părinți cu darul clarviziunii. Și îmi amintesc cât de mult îmi doream să cunosc un astfel de Părinte. Știu că la un moment dat citeam volumele „Ne vorbește Păr. Cleopa” și eram foarte dezamăgit când auzisem că e mort. Doream mult să întâlnesc astfel de oameni care să îmi proorocească ce să fac. Ba mai mult, în acea perioadă voiam și să mă călugăresc așa că e de înțeles cât de mult mi-aș fi dorit să fiu ucenicul unui astfel de om. Iarăși citind despre mănăstiri doream foarte mult să mă duc și eu la o mănăstire, să stau și eu pe acolo așa cum citeam în cărți. Părinții mei nu ne-au dus niciodată la vreo mănăstire ( nu erau foarte credincioși ) și ce am mai fost era cu școala dar atunci eram prea mic și am stat vreo câteva minute după care plecasem în altă parte.

Dumnezeu, spre surprinderea mea, ascultă și cele mai banale dorințe și la timpul potrivit ni le îndeplinește. Așa s-a întâmplat și cu această dorință de copil în privința întâlnirii Părinților înainte-văzători sau cu dorința de a sta prin mănăstiri. Totuși aceste întâlniri nu au fost așa cum m-am așteptat ci dimpotrivă, au fost destul de dezamăgitoare. Părinții nu s-au grăbit să îmi proorocească viitorul sau să zică totul despre mine cum citisem în cărți ( deși dacă e să fiu sincer mi s-a zis de cel puțin 2 astfel de Părinți ceva în legătură cu viitorul meu și care probabil voi afla dacă chiar a fost adevărat sau dacă era doar o glumă ) iar la mănăstiri fusesem destul de dezamăgit de călugări.

Mi-am pus deseori întrebarea: de ce văd atât de multă sminteală și nu am și eu experiențe cu Părinți înainte-văzători așa cum vedeam în cărți. Personal, cred că Hristos a vrut să mă învețe o lecție mult mai importantă și anume că viața mea, bucuria mea, ajutorul meu, Dumnezeul meu este doar El. Nu este nici Părintele X, nici Părintele Y ci doar El. În același timp mai e o învățătură destul de interesantă pe care am descoperit-o destul de recent.

Dacă citim cărțile teologice vedem că scopul lui Dumnezeu în legătură cu oamenii este să ne facă pe toți dumnezei. Acum problema se pune: ce înțelegem noi prin dumnezei? Eu personal prin a fi dumnezeu după har mă gândeam la a avea toate puterile pe care le are Dumnezeu cum ar fi: atotștiința, atotînțelepciunea, atotputerea, etc. Totuși astea consider că sunt mărunțișuri în fața lui Dumnezeu.

Îmi aduc aminte când dăduse păr. Iustin acel apel împotriva cipurilor și îmi aduc aminte că eram pe de o parte speriat iar pe de altă parte eram foarte frustrat. Frustrare venea din faptul că vedeam că Părinții duhovnicești nu se pot pune la acord în privința cipurilor. Pe de o parte vedem că păr. Teofil Pârâian, păr. Calistrat Chifan, păr. Selafiil, păr. Rafail Noica, păr. Porfirie Kavsokalivitul sunt de o părere iar păr. Iustin Pârvu, păr. Arsenie Papacioc, păr. Paisie Aghioritul sunt de altă părere. Și mă întrebam de ce nu pot toți să discute problema asta și să se dea un răspuns oficial.

Răspunsul la această problemă cred că ține de răspunsul la întrebarea: ce înseamnă că trebuie să devenim dumnezei? Discutam cu o prietenă în legătură cu evenimentele recente că păr. Iustin Pârvu, deși e clar că avea darul înainte-vederii, totuși în majoritatea cazurilor ceea ce a spus nu a ținut de aceste daruri ci din propria sa experiență. Și aici cred că e răspunsul. A fi dumnezei după har cred că înseamnă în primul rând a fi la mintea lui Dumnezeu, a gândi ca El.

Vedem că Dumnezeu interzice ghicirea viiorului și ne lasă pe toți într-o mare necunoaștere în privința viitorului nostru și a deciziilor ce țin de viitorul nostru. Iarăși în momente foarte grele vedem că Hristos nu intervine. Eram și sunt de multe ori în fundul iadului și nu văd nici o scăpare și văd că Hristos de câțiva ani nu vine să mă scoată de acolo. De ce oare? Pentru că dacă El ar distruge iadul instantaneu, dacă m-ar scoate imediat de acolo atunci eu nu aș mai deveni dumnezeu ci aș fi doar o marionetă, o păpușică de-a Lui. De asta El ne lasă în iadul nostru și ne dă doar într-un mod foarte fin, aproape nesesizabil, ajutor ca noi înșine să ieșim din iadul nostru luptând cu propriile forțe. Iar dacă eu ca om am reușit să ies din propriul meu iad atunci e clar că nu voi mai putea ajunge în el și că ajung un dumnezeu de care fuge Iadul.

Și în problema cipurilor, și în problemele de credințe, și în propriile noastre probleme lumești cred că e important să încercăm să analizăm atunci când e de analizat și să ne încredem orbește atunci când trebuie asta. Hristos ne vrea liberi și libertatea este foarte împovărătoare pentru cei au trăit toată viața lor robi. Să nu uităm de poporul Israel când a stat în pustie cât de mult a cârtit împotriva lui Dumnezeu cerând să se întoarcă în Egipt, în robie. Libertatea înseamnă că nu va veni nimeni să ne scoată dintr-o dată din iad ci va trebuie noi înșine să luptăm pas cu pas și par cu pas să ieșim din prăpastia iadului. Libertatea înseamnă că Hristos nu va purta războaiele noaste ci va purta împreună cu noi războaiele noastre.

Și tocmai de această libertate se leagă majoritatea filmelor și desenelor de succes din ziua de azi; filme și desene care pregătesc venirea Antihristului. Vedem că astăzi sunt la modă supereroii, oamenii care au ceva în plus, ceva puteri, care sunt mai speciali, care s-au născut altfel. Vedem că oamenii așteaptă să fie salvați de un Superman, de un Batman, de o rasă de extratereștrii avansată sau de un Hristos. Asta nu se va întâmpla niciodată. Toți acești salvatori care au o aură de sfinți ( chiar discutasem cu cineva de faptul că majoritatea eroilor din desene și filme par a fi simboluri de sfinți ) sunt de fapt înainte-mergătorii Antihristului și arată fața pe care o va arăta Anti-hristul. E foarte posibil ca Antihristul să fie un om ca Superman ce va părea smerit, înțelegător, poate având o moștenire extraterestră și care va îndrepta lumea spre o nouă eră ( dacă tot suntem în perioada în care este la cinema Superman ). Iarăși e posibil ca Antihristul să fie un hristos care să aducă pacea de 1000 de ani de care vorbesc sectele neoprotestante.

Spuneau Părinții că în zilele noastre mai mult ca oricând e nevoie să ne încredem în Dumnezeu. Spunea la un moment dat ieroschimonahul Daniil Tudor că Dumnezeu Își arată acum atotputernicia prin faptul că vrea să ne mântuiască prin slujitori cu totul nevrednici. Și cum va putea să fie această mântuire? Prin faptul că Dumnezeu va trage de noi ca noi înșine să ne naștem din nou și noi înșine să devenim dumnezei. În cartea proorocului Daniel vorbind despre venirea Antihristului nu se spune că va da Dumnezeu semne ci că oamenii se vor înțelepți și singuri vor cunoaște pe Antihrist. Deci e vorba să obținem acea stare, acea minte a lui Hristos și având acea minte a lui Hristos nu vom putea fi păcăliți de Antihrist. Dar cum se obține asta? Prin multă suferință, prin lucrare cu Dumnezeu, prin tăierea voii noastre. Doar prin suferință ne naștem din nou și ne dezvoltăm organele duhovnicești. Dacă copilul ar avea tot timpul ce vrea niciodată nu ar învăța să vorbească, niciodată nu ar învăța să meargă. Dar prin multă suferință, prin multe dorințe neîndeplinite acesta învață să vorbească, învață să meargă precum și altele. Cum îmi spunea și o prietenă: dacă Dumnezeu vede că ai puterea să duci în spate tot ce vrea El să îți dea pentru a te maturiza atunci îți va da toate suferințele de care ai nevoie. Dar trebuie să fim îndeajuns de deschiși față de El să Îi acceptăm voia ( oricare ar fi ea ) și să putem comunica cu El.

Anunțuri

4 gânduri despre „Dumnezeu, dumnezei și antihrist

  1. Doamne ajuta! Am „rasfoit” cateva pagini de pe blogul dumneavoastra, si mi-au mers la inima! O sa revin sa mai citesc! Deocamdata, v-as intreba daca ati fi de acord sa re-public pe blogul meu, acest articol al dumneavoastra, care mi-a placut mult! Cu bine.

  2. Reblogged this on anomismia and commented:
    Mi-au placut mult cuvintele simple dar adanci prin care autorul articolului (si al blogului) pe care il reiau si eu aici, transmite. Sunt oameni care pur si simplu comunica, fara fortare, si ale caror ganduri curg lin, armonios, ca dintr-un izvor nascut din prea-plinul adancului. Sper ca celor ce-l vor citi si aici, sa le mearga la inima macar atat cat mi-a mers si mie…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s