Creșterea copiilor și păr. Serafim

Nici nu știu ce titlu să mai dau la articolele ce le scriu despre păr. Serafim de la Mănăstirea Cășiel. Am observat că în ultimul timp tind să scriu despre sfinția sa ori de câte ori mă duc la Mănăstirea Cășiel.

Am fost azi la spovedit la păr. Serafim. La predică a spus o chestie ce mi s-a părut destul de interesant de discutat. Preoții de azi tind să ignore copiii în cele duhovnicești. Îi împărtășesc ușor, le dă sfaturi generale de genul să își asculte părinții și în general consideră că aceștia nu pot face păcate mari. Mai mult se problematizează cu tinerii sau cei mai în vârstă. Și totuși copiii au și ei patimile lor și păcatele lor ce ar trebui tratate cu toată seriozitatea.

Spunea păr. Serafim la o predică de o familie ce a venit la spovedit. Când a ajuns la copil, l-a întrebat dacă se uită la desene. Copilul răspunde că da. Părintele îl întreabă cât stă la desene la care copilul îi spune că stă vreo 4 ore pe zi. Atunci părintele îl întreabă dacă spune ceva rugăciuni la care copilul îi spune că zice un Tatăl nostru pe zi. Așa că a ajuns păr. Serafim să împărtășească părinții acelui copil dar pe copil nu l-a împărtășit. Pe moment am fost destul de surprins.

Totuși nu este nimic surprinzător. Mulți ignoră faptul că și acei copii trebuie să își pună problema trăirii în Hristos. Avem în viețile sfinților cazuri de copii ce au preferat moartea decât despărțirea de Hristos. Și ne uităm la acești copii ce îi considerăm nevinovați dar în același timp ei știu foarte bine să fie tirani și să ne manipuleze ca să îi lăsăm în fața desenelor și a jocurilor pe calculator.

Cred că un astfel de canon l-a șocat puțin pe acel copil. Și cred că un astfel de canon ar șoca pe orice copil. Dar de preferat e să fie un șoc care să îl pună pe picioare, să îl ducă la o luptă cu el însuși.

Povesteam cu o prietenă și îmi spunea că marea problemă a părinților din ziua de azi e faptul că în loc să le explice copiilor de ce nu e bine să facă anumite lucruri și să îi trateze ca pe niște adulți, ei îi consideră niște proști ce trebuie să asculte orbește niște reguli. Și în același mod îi tratăm pe copii atunci când nu îi punem să țină un post, nu îi oprim de la anumite păcate și în general nu îi ajutăm să conștientizeze că anumite comportamente nu sunt normale.

Dacă am crește un copil așa cum trebuie cred că și la adolescență acesta nu va avea lupte în interiorul său atât de mari ca cei care nu au fost crescuți drept. Bineînțeles, e foarte necesar să nu exagerăm. Să nu întindem prea tare coarda încât să se rupă.

Îmi aduc aminte de o întâmplare ( ce cred că o voi tot pomeni mulți ani ) cu un băiețel de vreo 12 anișori. Părinții erau foarte, foarte duri. Și atât de duri și religioși erau cu el și cu fetița lui mai mică încât atunci când vedeau pictați îngeri pe pereții bisericii se arătau foarte plictisiți și obosiți de astfel de imagini pe când atunci când vedeau draci le revenea cheful de glumă. Știu cu același băiat că într-o seară o prietenă l-a atins pe spate la care el îmi spune despre asta cu acea față a acelui care a gustat din fructul păcatului. Pentru el, era un păcat să fie atins de vreo fată. Ce dramă trebuie să trăiască un astfel de copil? Și ce va ajunge când va fi mare?

De asta cred că e important să păstrăm calea de mijloc: nici prea duri cu ei, dar nici să nu îi răsfățăm.

Anunțuri

Un gând despre „Creșterea copiilor și păr. Serafim

  1. de acord. Bune observatii! Tindem adesea sa subestimam peocuparile si viata interioara a copiilor mai mici, dupa cum tindem sa le subsestimam capacitatea si nevoia de intelegere.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s