Rugăciunea – sfaturi practice (8)

În continuare voi cita puțin din Filocalia, vol. 1, Sf. Evagrie Ponticul:

     Sufletul curățit prin plinătatea virtuților face rânduiala minții neclintită și destoinică să primească starea căutată.

     Când Moise încearcă să se apropie de rugul arzător, e împiedicat până nu desleagă încălțămintea picioarelor. Cum nu te vei deslega și tu de orice cuget pătimaș, dacă vrei să vezi pe Cel mai presus de orice simțire și înțelegere și să vorbești cu El?

     Mai întâi roagă-te pentru dobândirea lacrimilor, ca prin plâns să înmoi sălbăticia ce se află în sufletul tău; și după ce vei fi mărturisit astfel împotriva ta fărădelegile tale înaintea Domnului să primești iertare de la El.

     Dacă verși izvoare de lacrimi în rugăciunea ta, să nu te înalți întru tine, ca și cum ai fi mai presus de mulți. Căci rugăciunea ta a primit ajutor ca să poți răscumpăra cu dragă inimă păcatele tale și să îmblânzești pe Stăpânul prin lacrimi. Deci să nu întorci spre patimă înlăturare patimilor, ca să nu mânii și mai mult pe Cel ce ți-a dăruit harul.

     Mulți, plângând pentru păcate, uită de scopul lacrimilor; și așa, pierzându-și mintea, au rătăcit.

     Stai cu încordare și te roagă cu osârdie și ocolește grijile și gândurile, căci ele te turbură și te neliniștesc, ca să te scoată din tăria rugăciunii.

    Când te văd dracii râvnind cu adevărat la rugăciune, îți strecoară gândurile unor lucruri așa zise trebuincioase; și după puțină vreme îți fură amintirea lor, ca mișcându-ți-se mintea spre căutarea lor și neaflându-le, să se descurajeze și să se întriste foarte. Apoi când revine iarăși în rugăciune, îi aduce aminte cele căutate și cele amintite mai ‘nainte, ca mintea căutând să le ia la cunoștință, să piardă rugăciunea, care aduce roade.

     Luptă-te să-ți ții mintea în vremea rugăciunii, surdă și mută, și te vei putea ruga.

     Toate câte le vei face pentru a te răzbuna pe fratele, care te-a nedreptățit, îți vor fi spre sminteală în vremea rugăciunii.

     Rugăciunea este alungarea întristării și a descurajării.

     Dacă vrei să te rogi în chip vrednic de laudă, leapădă-te de tine în tot ceasul și, suferind nenumărate răutăți, nevoiește-te la rugăciune.

     Necazul pe care îl rabzi cu bună înțelegere te va face să-i afli rodul în vremea rugăciunii.

     Dorind să te rogi cum trebuie, să nu întristezi vreun suflet; iar de nu, în deșert alergi.

     Lasă-ți darul tău, zice, înaintea altarului și plecând împacă-te întâiu cu fratele tău, și apoi venind te vei ruga neturburat. Căci amintirea răului înnegrește cugetul celui ce se roagă și întunecă rugăciunile lui.

     Dacă ești răbdător, pururea te vei ruga cu bucurie.

     Rugându-te tu cum trebuie, ți se vor întâmpla astfel de lucruri, încât să ți se pară că ai dreptate să te folosești de mânie. Dar nu este nici o mânie dreaptă împotriva aproapelui. Căci de vei căuta vei afla că este cu putință să rânduiești lucrul bine și fără mânie. Deci folosește-te de tot meșteșugul ca să nu izbucnești în mânie.

     Nu te ruga împlinind numai formele dinafară, ci îndeamnă-ți mintea spre simțirea rugăciunii duhovnicești cu multă frică.

     Uneori stând la rugăciune te vei ruga dintr-odată bine; alteori, chiar ostenindu-te foarte, nu vei ajunge la țintă, ca să ceri și mai mult, și primind, să ai un câștig care nu-ți mai poate fi răpit.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s