Reverie

Sufletu-mi se scutură de flori
Și primăvara adoarme iar în zori..
Din tunet se desprind în zbor
Cuvinte ce mă-ngheață și mă dor..
 
Mă-nchid în lumea mea, mă micșorez,
și-n zâmbete și flori viața-mi pictez.
deși se vede-n orizont furtună,
curcubeul meu își șterge lacrimile-n lună.
 
și-ai să mă cauți, și n-ai să mă găsești
sunt rătăcită și pierdută în povești
te rog să treci pe lângă lumea mea
și n-o atinge, n-o privi și nu o lumina.
Gea
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s