La mănăstirea Crasna

IMG_5490     După o perioadă îndelungată în care nu am putut merge pe la mănăstiri exceptând cazul în care mă duceam pentru spovedit și în câteva ore eram înapoi spre casă am stat și eu un week-end la o mănăstire.

De data asta nu a fost vorba de vreo mănăstire din Ardeal sau din Moldova ci de una mai aproape de București și anume de Mănăstirea Crasna.

Mănăstirea e minunată, dumnezeiască în perioada asta de vară. Aranjamentele florale și felul în care arată parcă mă duce gândul la Mănăstirea Sihăstria. Acolo am văzut și micul iaz cu nuferi, o minune dumnezeiască.

O altă minune dumnezeiască este și starețul acestei mănăstiri: păr. Nectarie. Un om foarte cald, foarte bun care parcă are dragoste pentru toată lumea. Pe păr. Nectarie îl știam din București când mă mai spovedea sfinția sa dar nu știam că e starețul mănăstirii Crasna. Când am ajuns la mănăstire și ne-a văzut părintele am fost surprins că ne-a dus la masă și a stat cu noi până ce am terminat de mâncat.

După o odihnă de vreo oră ne-a arătat împrejurimile mănăstirii și ne-a spus câteva detalii despre viața sa. De la 15 ani a vrut să se călugărească și la 16 ani (dacă nu mă înșeală memoria) a intrat la mănăstire. A avut și sfinția sa unele ispite înainte de a intra în mănăstire dar a ajuns până la urmă. Spunea că deși viața de călugărie e frumoasă și la bătrânețe totuși nu se aseamănă cu perioada când ești mai copilandru. Altfel trăiești atunci călugăria.

Deși e un om ca la vreo 30-40 de ani (nu prea mă pricep să îmi dau seama de vârsta unei persoane) se comportă ca un copil. Dar nu în acel sens negativ de om imatur ci în modul în care se bucură și în care glumește cu fiecare. Și la spovedanie e un om care chiar încearcă să te asculte, să te înțeleagă.

Am mai fost pe la mănăstiri unde cunoșteam câte un viețuitor pe acolo dar nicăieri nu am văzut ca aici unde păr. Nectarie la fiecare masă umbla după noi unde suntem ca să mâncăm. Am fost tratați acolo ca oaspeți de onoare. Noi care eram niște tineri cu aberațiile noastre în cap și sfinția sa care era starețul mănăstirii.

Aș recomanda oricui să viziteze această mănăstire în perioada asta pentru a mai scăpa din agitația orașelor și a se mai liniști puțin într-o altă lume, o lume a lui Dumnezeu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s