Catetă la pătrat

Și ce-aș putea să îți mai cer acum
Când flăcări mi-au ars sufletul – e scrum.
Și ce-aș putea să îți mai cer acum
Când pieptul meu e spart și mă transpun
În rolul unui vis nebun
Ce-a încercat să-ți cânte în surdină
Multe simfonii scăldate-n pace și lumină.
 
Și ce-aș putea să îți mai cer acum
Când astupându-ți al inimii auz cu fum,
Nu vrei să vezi că ai ceva ce-mi aparține
Că mi-ai smuls inima din genuine
Mi-ai stins și cel din urmă dor,
M-ai răscolit până-n adâncuri ce nu mor.
 
Și ce-aș putea să îți mai cer acum
Căci tu doar taci și eu adun
Bucăți din mine pentru a putea să mă repun
Pe aripi de apus plângând de soare,
Pe lacrimile norilor pictați de mare,
Pe praful unei stele călătoare
Ce se va stinge – și va renaște-n altă cale…
Gea
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s