Decret

Mă simt o ruină vecină
Cu o stea în cădere divină
 
și nu-mi cere să uit
ce-am simțit,
m-a durut până în cenușa sufletului
meu de granit
 
și nu mă mai pot mișca
prea flexibil în cuvinte,
doar tu ești tot ce-mi
trece prin minte;
absența ta în fiecare respirație
a timpului se simte..
 
dar fiecare zi de acum înainte
va fi ca o dulce-dureroasă,
veșnică rugăminte
către tot ce există dincolo de cuvinte
să mă lase să cad
într-o amorțeală cuminte.
 
Acum sunt acoperită de praf
Fărămițat
Mă doare orice mișcare
A vieții de parcă
Nimic nu mi s-ar fi întâmplat
 
și știu că daca-ți voi scrie aceste
cuvinte, mă va durea zâmbetul
tău înghețat pentru mine
de acum înainte…
 Gea

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s