Interstellar

În perioada asta rulează la cinematograf filmul lui Christopher Nolan, Interstellar. Filmul, deși unul profund ateu ce idolizează rasa umană, are o învățătură profund creștină, o învățătură ce te șochează cât de bine atinge o întrebare pe care o pun atât ateii cât și creștinii: „de ce Dumnezeu permite un lucru sau altul?”.

Filmul vorbește despre un moment apocaliptic în care planeta Pământ nu mai e în stare să își hrănească locuitorii. Aceasta face ca programele spațiale, armata să fie eliminată și toate resursele îndreptându-se spre a cultiva pământul și a supraviețui rasa umană.

La un moment dat aflăm că NASA a fost reactivată în secret și că s-a descoperit că planeta va muri. Totuși cei de la NASA au descoperit o gaură de vierme lângă planeta Saturn, gaură de vierme ce a apărut la un moment potrivit ceea ce îi fac pe acești oameni să creadă că este o rasă extraterestră ce îi protejează. Au fost trimise 12 persoane, fiecare cu o navă spațială separată, pentru a da un semn de viață dacă reușesc să găsească o planetă ce poate adăposti viața umană.

Personajul principal apare în discuție în momentul în care găsește baza secretă NASA datorită unei anomalii gravitaționale. NASA a primit de la 3 persoane date că ar fi găsit o planetă ce ar adăposti viață așa că se organizează o expediție în care vine și personajul principal.

Așa că tu te gândești că această rasă extraterestră a crea acea gaură de vierme ca oamenii să se mute pe o altă planetă din acea galaxie. Dar nu e așa.

Urmărind tot filmul aflăm că planul era unul mult mai complex. La începutul filmului fata personajului principal vorbește despre anumite anomalii ce se întâmplă cu biblioteca ei și consideră că e vorba de o fantomă. Și tipa, încurajată de tatăl ei, încearcă să descifreze mesajul pe care vrea biblioteca să îl transmită (tot datorită acestei biblioteci au fost găsite și coordonatele bazei secrete NASA).

Planul acestei rase extraterestre (ce ni se arată în mod subtil că ar fi rasa umană dintr-un viitor îndepărtat) era ca tatăl acestei fete să meargă prin gaura de vierme dar nu pentru a căuta o altă planetă pentru locuitorii planetei ci pentru a-i salva pe cei de pe Pământ. Pentru a putea lua pe oameni de pe planeta Pământ un astrofizician de la NASA susținea că este în stare să găsească o formulă astfel încât să poată lansa o stație spațială de pe Pământ. Totuși se lovea de o problemă și soluția la problema sa putea să o afle studiind o gaură neagră din interior. Ceea ce era imposibil pentru tehnologia rasei umane de atunci. Sistemul de planete despre care au primit NASA date că ar exista șansa de a adăposti viața avea o gaură neagră (o planetă chiar avea traiectoria în jurul unei găuri negre). Așa că, după mai multe complicații, astronatul nostru ajunge în gaura neagră împreună cu o inteligență artificială ce aparținea de NASA. Acolo descoperă că respectiva rasă au creat un spațiu ce îl lega de biblioteca fetei lui și în care putea să transmită mesaje la orice moment (trecut, prezent, viitor). Astfel că fantoma fetei lui era de fapt el. De la acea inteligență artificială primește datele necesare pentru a rezolva formula și o transmite fetei lui în codul Morse prin ac-ul unui ceas analogic. Și prin aceasta respectiva tipă (ce la maturitate ajunse și ea astrofizician) reușește să rezolve ecuația încât să se poată lansa stația spațială și să fie salvată rasa umană.

Ce învățăm din toate acestea? Multe evenimente care nu au sens, cum ar fi fantoma din bibliotecă, pot fi o Pronie divină ce își va arăta importanța în viitor. Multe evenimente ce noi considerăm că le știm rostul și apoi ajungem dezamăgiți când aflăm că nu se întâmplă așa cum credeam noi, poate fi iarăși vorba de o Pronie divină ce își va arăta importanța în viitor.

Cu toții avem în viață greutăți, momente dificile ce nu ni se par că ne ajută cu nimic, nici măcar duhovnicește. Dar noi nu știm viitorul, nu știm cum fiecare moment ne influențează viitorul. Toate persoanele ce ni se pun în cale, toate necazurile ce ni se pun în cale au un scop știu doar Dumnezeu. Chiar și eu am avut și am momente în care zic: de ce Dumnezeule că vezi că aceste greutăți nu mă ajută cu nimic să sporesc duhovnicește? Și totuși pare că Dumnezeu tace iar momentul greu continuă cu anii. Mie îmi poate părea fără sens dar cine știe ce vrea Dumnezeu să facă prin acele momente și unde vrea să mă ducă? Deci să avem încredere în Dumnezeu și în Pronia Sa indiferent de necazurile ce ni se întâmplă, indiferent de cât de groaznice și fără sens pot fi unele întâmplări din viața noastră. E bine să putem învăța din orice greutate ceva dar chiar dacă uneori ni se pare că nu avem ce învăța dintr-o greutate noi totuși nu suntem Dumnezeu care știe de ce permite fiecare lucru.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s