Ghetoizare

O să mă pierd curând.
Nu mai am niciun motiv suficient de motivant pt a trăi.
Înapoi la vechile obiceiuri care lasă sufletul flămând de Dumnezeu, de bine, de frumos, de iubire, de sentimente sănătoase.
N-ai să apuci să-mi spui rămas bun pentru că viața mea se va termina la mijlocul urării.
Ai putea să strigi la mine, să mă zdrobești sub lacrimile tale, dar n-o să mă ridic din nou din morți pt tine.
Tot ce a fost bun în mine a apus și s-a înnecat într-o mare de teroare, întuneric și frig.
Să nu-mi spui că te doare pt tot acum când chipul meu se șterge de pământ.
Mai bine fugi și nu te mai opri, și nu privi înapoi către tot ce eu nu voi mai fi, și nu mă plânge pentru că am adormit pe aripile morții…
Tu știi mai bine ce se ascundea în țipetele din spatele porții sufletului meu, și parcă încă mă auzi vorbindu-ți, dar este doar ecoul glasului meu prin inima ta…
Și te rog nu plânge pt că nu m-ai putut strânge și lipi când eram doar cioburi, și te rog nu suspina că n-ai putut să pătrunzi până-n inima mea.
Nu-mi spune acum că frunzele din copaci cad pentru mine, că toamna culorile mă inundă doar pe mine, că cerul plânge în același timp cu mine, că tu și numai tu mă mângâi ca să cresc spre tine.
Renunță să mai crezi că nu voi cădea în hăul din inima mea, că piciorul meu în zbor nu se va zdrobi de-o stea…
Unde merg eu, vei veni si tu…dar vei fi ca o umbră dureroasa, aspră și gri…
Și nu mă mai întreba unde ești, și nu încerca din nou să mă mai găsești în același loc strivit între inimă și suflet.
Mai bine plec eu decât să pleci tu, mai bine plâng eu o veșnicie decât să mă prinzi tu prin ceilalți într-o terifiantă letargie…
Nu mă mai privi cu ochi de înger, care încearcă să lumineze cearcănele în care au căzut ochii mei.
Lasă-mi acum durerea să se scurgă din mine în țărână și din țărână în toate cele 9 ceruri din umbra mea – umbra ce acum se zdrobește în proprii pereți de lumini stinse și se spală cu propriile gunoaie prelinse din propria-i minte.
Greutatea adevărului tău mă va aduce la realitate, dar deja ființa mea nu se va mai închega, ci va rămâne departe de tine, într-un egoism amplificat, înmormantată cu monștrii purtați în ea de-a pururea.
Gea
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s