Crater

Te las să plângi, copile drag,
Mă dor genunchii scoarțelor de fag
Ce au crescut în pași de dans
Fără să știu că este vals.

Nefericirea mea se scurge
Picur cu picur până-mi plânge
Și piatra sufletului meu.
Se prăbușește sensul meu.

Când rănile îmi zguduie ființa
Din temelii se clatină credința.
Nu pot decât să îmi pun capu-n piept,
Să închid ochii, să tac și să aștept.

Gea

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s