Romanele păr. Savatie

Parintele-Savatie

Aș vrea să vorbesc aici puțin despre toate romanele scrise de păr. Savatie Baștovoi. Ele sunt în număr de 5 și anume:

Nebunul – prezintă viața unui nebun după Hristos și anume a Sfântului Simeon al Edessei. Mi-a plăcut foarte mult această carte deoarece față de Viețile Sfinților mi se pare mai reală. Autorul a surprins aici într-un mod mult mai realist decât în Viețile Sfinților felul de a gândi a Sf. Simeon și a celorlalte personaje. Este la un nivel cu totul superior față de „Vulturul rănit”  ce s-a vrut o biografie a Sf. Grigore Teologul și care s-a dovedit o carte sentimentalistă și foarte slabă ( deși am înțeles că autorul este un foarte bun teolog ).

Diavolul este politic corect – încearcă să trateze ideea eutanasierii oamenilor ce au atins vârsta de 65 de ani. Mi se pare destul de interesant dar personajele ce îi reprezintă pe creștinii trăitori îmi par puțin cam forțate.

Audiență la un demon mut – o carte care vorbește despre infiltrarea masonilor evrei în Bisericile Ortodoxe din ziua de azi și în structurile europene. Cartea mi s-a părut mult mai bine făcută decât Diavolul este politic corect deși au existat și aici anumite momente ce mi s-a părut puțin cam forțate și care iarăși includeau cele ce țin de cei credincioși. Totuși mi se pare destul de interesant felul în care pune problema evreilor și acel „political correctness” ce se cere astăzi în legătură cu ei.

Iepurii nu mor – cartea tratează copilăria unui băiat din clasa a III-a în perioada comunistă. Mi-a plăcut cartea. Nu are nici un element mai forțat, e cursivă dar e puțin mai grea pentru mine. Au fost toate acele povestiri paralele: viața lui Sașa – anumite întâmplări cu Lenin – anumite imagini în legătură cu Sophie ce nu le-am înțeles rostul. Totuși eu sunt destul de nou în cele ale cititului iar o astfel de carte e pentru cei mai culți decât mine. :p

Fuga spre câmpul cu ciori – cartea este o autobiografie și începe de la copilăria autorului până la moartea tatălui său. Mi-a plăcut foarte mult cartea, mi s-a părut totul bine făcut, cursiv, liniștit. E una din cărțile mele favorite.

Cam astea au fost romanele apărute și care au fost scrise de păr. Savatie Baștovoi. Mi-a plăcut să le citesc și le-aș recomanda și altora.

Full Metal Panic – romane

Am terminat, în sfârșit, de citit cele 12 volume din seria „Full Metal Panic!” ( mai exact 8 volume: 4-12 și anime-ul cu același nume ce urmărește acțiunea din volumele 1-3 ). Pentru cei care nu știu, în seria de cărți, acțiunea se petrece în zilele noastre dar e într-un univers alternativ în sensul că diferă anumite lucruri: Gorbaciov a fost asasinat înainte de a renunța URSS la comunism, Războiul Rece nu a încetat, China este împărțită în partea comuniștă și cea democratică, în războaie se folosesc și niște roboți uriași conduși de piloți umani și există anumite persoane mai speciale numite Whisperer. Kaname Chidori, o fată normală de 16 ani, este un astfel de Whisperer și îi este trimis ca bodyguard un tănăr de aceiași vârstă, Sousuke Sagara, ce este un specialist în război participând la războiul de gherilă din Afghanistan de la vârsta de 8 ani.

Ce pot să spun despre această serie? Nu a încetat să mă surprindă, nu a încetat să îmi stoarcă lacrimi din ochi, nu a încetat să mă facă să râd, nu a încetat să mă facă să înțeleg drama războiului, nu a încetat să mă țină într-o stare de curiozitate.

Continuă lectura

Minunata lume nouă

Am terminat de ceva timp opera lui Aldous Huxley: „Minunata lume nouă”. Cartea mi s-a părut foarte interesantă și în același timp o carte profetică. Așa cum  „1984” al lui Orwell ne profetizează despre influența mass-mediei asupra umanității și despre controlul total al statului, „Minunata lume nouă” ne vorbește despre plăcerile ce vor exista în viitor și felul în care oamenii vor putea fi controlați ușor.

În cartea „1984” am găsit că existau mari probleme în felul în care vedea autorul problema principală a umanității. Acesta considera că lumea poate fi controlată doar prin frică și că plăcerea poate să ajungă la distrugerea regimurile politice. Ceea ce este foarte fals ( lucru demonstrat și de situația actuală a lumii ). Ei bine, în cartea lui Huxley vedem atinsă ideea plăcerii. În această carte se vorbește de un alt gen de distopie, una în care în care plăcerea și consumerismul este ridicat la statutul de zeu.

Vedem astfel o lume a plăcerilor, o lume în care nu mai există familie și dragoste familială și în care totul este înlocuită cu sexualitate. Vedem o lume în care tinerețea este ridicată la o stare de normalitate iar moartea este privită ca ceva normal și la care nimeni nu se gândește. Aici nu mai există părinți, nu mai există bătrânețe, durere, nu mai există dorințe de a avea pe cineva ci totul este pus la comun. Sunt puse și droguri în vânzare care să li se inducă o stare de fericire celora care au momente în care nu se pot bucura de toate plăcerile acestei vieți. Copiii sunt născuți în laborator și sunt inițiați în jocuri erotice de la vârste foarte mici.

Continuă lectura

„1984” și „Jocurile foamei”

Untitled

După ce zilele trecute am terminat de citit cartea lui Orwell, „1984”, azi am început să citesc al doilea volum din seria de cărți „Jocurile foamei”. Tonul din cele 2 opere este foarte diferit: una are în ea un duh puternic de deznădejde pe când cealaltă are în ea speranța.

În „1984” cunoaștem o lume fără sens, o lume spălată pe creier, o lume în care speranța a murit și în care nebunia e la putere, o lume cu totul demonizată. De la începutul cărții simți acea deznădejde, acea stare a luptei fără rost. Și eroul principal nu reușește să facă nimic iar singura lui bucurie, singura lui victorie împotriva regimului este faptul că poate să petreacă timpul cu o femeie de care e atras fizic, să încalce regulile regimului și să citească o carte împotriva regimului. Finalul cărții este și mai deznădăjduitor: eroul principal reușește să fie spălat pe creier ca apoi să își aștepte cu bucurie moartea.

Pe parcursul cărții vedem cât de bine este gândită acea mașinărie a controlului total, al supravegherii totale. Dar nu e doar asta: chiar și oamenii au renunțat să mai fie oameni. Majoritatea sunt niște marionete, niște păpuși și chiar și personajele principale sunt niște oameni egoiști, stricați pe dinăuntru care din cauza regimului nu știu altceva decât să caute un mod în care să fie împotriva regimului. Este vorba de o societate în care umanitatea a dispărut, în care Persoana nu mai există ci există doar individul și dorința de libertate totală.  Cartea are în ea un puternic duh demonic și prezintă modul în care diavolul vrea să transforme societatea umană.

Continuă lectura