Istoria creștină a lumii (19)

diwali-special-idols-laxmi-ganesh-wallpapers6

De la anul 2800 la anul 2900 de la Zidirea lumii

     Nimrod, întâiul pe pământ împărat, avându-și scaunul său în Babilon a împărățit ani îndestulați și a pierit cu sunet.

De la anul 2900 la anul 3000 de la Zidirea lumii

     Peleg, fiul lui Ever a născut pe Ragav în anul vieții sale 130. Apoi a născut și alți fii și fiice.

     În anii aceia înmulțindu-se popoarele și multe cetăți în partea de sub cer, prin feluri de țări zidindu-se și împărății întărindu-se, se așezau legi politice împreună și fărădelegi. […] Și începură a-și scorni loruși dumnezei pe pământ și a-i face pe ei și a se ruga lucrului mâinilor lor, și au schimbat slava nestricăciosului Dumnezeu în asemănarea chipului omenesc  celui stricăcios și a păsărilor și a celor cu patru picioare și a jivinelor. […] Și legile ce le puneau politicii lor, măcar unele și bune a fi se păreau, dar pe acelea le stricau cu fărădelegile.

     Murind Bel împăratul, care a stăpânit Asiria împreună și Babilonia a luat după dânsul Nin, fiul lui, împărăția. Acela jelind și întristându-se după tatăl său, i-a făcut chipul aceluia cioplit, sau idol, care era la toate asemenea tatălui său, la față și la mărimea trupului și l-a pus în mijlocul cetății pe un stâlp întru pomenirea tatălui său, care vrând ca și după moarte să fie cinstit de popor, a dat o lege ca aceasta: Că de ar alege cineva din cei vinovați și nevrednici de pedeapsă la stâlpul și idolul acela, și de s-ar închina aceluia, acela de vină iertat și de pedeapsă slobod să fie. Deci oamenii cei ce aveau trebuință de milă împărătească, au început a alerga și a se închina acelui idol, tatălui lui, văzând că place aceea împăratului. Apoi popoarele celorlalte țări, urmând Asirienilor și Caldeilor, cu aceeași asemănare au început a cinsti pe stăpânitorii lor cei mai dinainte și pe bărbații cei slăviți, stâlpi și idoli în cinstea și pomenirea lor punându-le. Iar dracii văzând cinstirea ceea ce de la oameni se făcea neînsuflățeților idoli, au început a se sălășlui în idolii aceia și a scoate dintru dânșii glas omenesc și a grăi spre înșelarea și pierzarea neamului omenesc, și dădeau răspunsuri celor ce veneau la dânșii, și-i întreba pe ei ori de ce, ca și cum mai înainte le-ar spune de cele ce vor să fie. Iar nebunii oameni, socotind că sunt vii acei idoli, au început a-i cinsti pe ei ca pe dumnezei și a crede în ei și a le aduce lor jertfă cu închinăciune. Și așa s-a început și s-a întărit multa dumnezeire și închinarea de idoli între oameni.

 De la anul 3000 la anul 3100 de la Zidirea lumii

     Ragav, fiul lui Peleg, nepotul lui Ever, a născut pe Serug, strămoșul lui Avraam, în anul vieții sale 132. Apoi a născut și alți fii și fete.

Sfârșit

Istoria creștină a lumii (18)

De la anul 2700 la anul 2800 de la Zidirea lumii

images

       După sfârșitul lui Noe, fiii lui și strănepoții, încă întru acea parte a Armeniei răsăritului lângă Munții Araratului au trăit îndestulată vreme. Apoi după ce s-au înmulțit întru atâta mulțime, cât acuma strâmtă le era lor țara aceea, sculându-se de la răsărit s-au dus căutându-și mai larg și mai roditor pământ spre sălășluința lor ca să aibă îndestulare de bunătățile pământești. Iar mergând la aceeași parte, la care și Arfaxad cu seminția sa, înaintea lor se dusese, au aflat un câmp și loc șes și larg în pământul Senaar, care așa mai pe urmă s-a numit (același pământ și Caldeea, și Babilon după aceea s-a chemat) și s-au sălășluit acolo între râurile Tigrului și Eufratului, la locuri frumoase și roditoare (Fac. 2).

       Deci mutându-se poporul la alt loc s-au schimbat și în altă viață. Pentru că au uitat sfătuirile strămoșului Noe și pedeapsa potopului care s-a făcut de la Dumnezeu peste cei dintâi oameni pentru păcate, pentru care de la părinții lor auzeau și s-au abătut la rele lucruri și la spurcatele fărădelegi.

       Și a fost tot pământul atunci o gură și un glas la toți, și a zis omul către prietenul său: Veniți să facem cărămizi și să le ardem pe ele cu foc și să ne zidim nouă cetate și turn, al căruit vârf să fie până la cer și ne vom face nouă nume slăvit, mai înainte până a nu ne risipi pe fața a tot pământul(Fac. 11, 1-4). Și se apucară de lucru, și el era lor cărămida în loc de piatră și tina în loc de var. Iar lui Dumnezeu neplăcut fu acel lucru al lor, fiindcă îl începuse cu mândrie, nu întru slava lui Dumnezeu, ci la a lor mărire gândeau.

Continuă lectura

Istoria creștină a lumii (17)

De la anul 2600 la anul 2700 de la Zidirea lumii

     King-Nimrod

     A trăit Sala ani 130 și a născut pe Ever, apoi a născut și alți fii și fete (Fac. 11, 14).

Numele „Ever” se tâlcuiește „trecător” sau „trecere”, iar pentru ce pricină s-a numit așa fiul lui Sala (Selah), se povestește așa: Arfaxad fiul lui Sem, tatăl lui Cainan și moșul lui Sala, trăind mai întâi cu frații săi în Armenia, în care corabia lui Noe a stat pe muntele Ararat, a voit să se mute în pământul caldeesc în care încă nimeni nu locuia. Deci adunându-se cu toată casa sa și de frați despărțindu-se, a trecut râul Tigrului și peste râu trecere, i s-a născut fiu lui Sala nepotul lui. Deci Arfaxad a pus numele pruncului strănepotului său: Ever, adică trecere, căci întru trecere s-a născut. Din acest Ever se făcură evreii, precum mai pe urmă va arăta cuvântul.

Iar întru acești ani s-a născut povățuitorul tuturor răutăților Nimrod din seminția lui Ham, pentru că Cuș fiul lui Ham l-a născut pe acela.
Și creștea Nimrod cu trupul și cu răutatea și se făcu cu trupul uriaș, asemenea cu cei de demult uriași, care erau înaintea potopului, precum grăiește de dânsul Scriptura. Acesta a început a fi gigant pe pământ, aceasta era uriaș (Fac. 10, 8). Iar cu răutatea era mai mare decât cu trupeasca creștere că a umplut de dânsa tot pământul. La față era negru, pentru aceea și arap îl numesc pe acela, iar la suflet mai negru, pentru că întunecat îl avea pe dânsul prin dumnezeiasca împotrivire, ci mai pe urmă se va zice pentru dânsul.

Deci întru acea vreme, în care Ever și Nimrod trăiau, fiindcă între oameni se înmulțise toată răutatea acum și ca și cum din fire într-înșii tot păcatul se întărise. Pentru aceea oamenii aceia mai cu lesnire spre răul sfat al lui Nimrod, decât spre cel bun al lui Ever se abătuse, ca spre vreun lucru al său firesc, fiind (după Apostolul) din fire fii ai mâniei, îi sfătuia pe ei dreptul Ever la bine, ca adică să placă lui Dumnezeu, iar nu să-L mânie pe Dânsul. Dar plăcerea Dumnezeiască le părea la aceia a fi un lucru străin, pentru că la lucruri bune nu se deprinsese. I-a sfătuit Nimrod la lucrul cel potrivnic, care nu era plăcut lui Dumnezeu și îndată de acela s-au apucat ca de un obișnuit al lor, că iată se întărise cu obișnuință întru mânierea lui Dumnezeu. Și, așa dreptul Ever abia pe al său neam a putut a-l pleca și a-l depărta de la lucrul cel neplăcut lui Dumnezeu, iar Nimrod pe toate celelalte neamuri, cu lesnire în urma sa le-a tras.

Istoria creștină a lumii (16)

index

De la anul 2300 la anul 2400 de la Zidirea lumii

       Arfaxad, fiul lui Sem, nepotul lui Noe având de la nașterea sa ani 135, a născut pe Cainan, iar după dânsul a născut și alți fii și fete.

De la anul 2400 la anul 2500 de la Zidirea lumii

       Aici să se pomenească nu numai de ai lui Sem, ci și de ai lui Iafet, și de ai lui Ham fii, care au început a se naște după potop.

       Ai lui Sem au fost 5 fii, pe care Gheorghe Chedrinul îi numără cu acest fel de număr:
1. Arfaxad din seminția acestuia mai de pe urmă au ieșit și Caldeii. Și Evreii din Ever strănepotul lui.
2. Elam, din care seminție au ieșit Elamitenii și Perșii.
3. Assur, din care Asirieni.
4. Liud, din acesta este Lidia.
5. Aram, din acesta sunt Sirienii și Armenii.

Continuă lectura

Istoria creștină a lumii (15)

De la anul 2200 la anul 2300 de la Zidirea lumii

potopul-lui-noe

        Lameh dreptul, fiul lui Matusalem, tatăl lui Noe, a murit mai înainte de tatăl său Matusalem, înaintea potopului cu 35 de ani. A trăit Lameh de toți anii vieții sale 553.

       Iar Matusalem, tatăl lui Lameh, moșul lui Noe, a murit tocmai înaintea potopului, după spunerea lui Ieronim și a celorlalți. Iar evreii și aceasta o spun că numai cu șapte zile înaintea potopului a murit Matusalem.

       Sfârșindu-se 120 de ani, de la acea descoperire dumnezeiască, care i s-a făcut lui Noe după potop și iată anul potopului apropiindu-se și terminândus-se corabia, a băgat Noe în ea toate cele de trebuință lui și a necuvântătoarelor viețuitoare, pe care avea să le bage cu sine; precum de la Dumnezeu i se poruncise lui. Întru acea vreme tot trupul și-a spurcat calea lui pe pământ, și văzând Dumnezeu pământul spurcat de urâtele fapte ale oamenilor păcătoși și mai mult nesuferindu-i pe ei și judecând cu dreptate cu apele să-i piardă pe ei; a poruncit lui Noe să intre în corabie cu femeia și cu fiii și să bage cu sine dobitoacele și fiarele și păsările din cele curate câte 7și din cele necurate câte 2, pe care cea atotputernică și poruncitoare Mâna lui Dumnezeu, la Noe și la corabie le-a adunat, îmblânzind în ele mânia cea de fiară și nesațiul păsărilor celor de trupuri mâncătoare, încât era între dânsele și leul ca mielușelul și uliul ca porumbelul, și a intrat Noe cu toate acelea în corabie, cu 7 zile înaintea potopului. Și în anul vieții lui Noe 601, la luna lui Aprilie în 27 de zile ( Fac. 7, 6 ), a năvăilt potopul pe pământ, de năprasnă, izvoarele apelor din pământ izbucnind, râurile vărsându-se și cereștile jgheaburi deschizându-se și a fost ploaie 40 de zile și 40 de nopți până ce a acoperit apa fața a tot pământul și le-a pierdut toate. Pentru că de 15 coți era apa pe deasupra munților celor prea înalți.

       S-a poruncit de la Dumnezeu lui Noe să ia în corabie din cele necurate jivini numai câte două, două parte bărbătească și femeiască, iar din cele curate câte 7, 7. Pentru că voia Dumnezeu, ca cele curate jigănii mai degrab să se înmulțească pe pământ pentru om, fiindcă avea să fie acelea spre hrană oamenilor. Căci că erau în cele 7 curate jigănii, trei perechi, parte bărbătească și femeiască, iar a șaptea era parte bărbătească ca să se aducă aceea de Noe jertfă lui Dumnezeu după potop.

Continuă lectura

Istoria creștină a lumii (14)

De la anul 2100 la anul 2200 de la Zidirea lumii

     Făcându-se în anii aceștia multe fărădelegi, între oamenii aceia ce prea spurcat viețuitau, s-a aflat Noe pe pământ, om plăcut lui Dumnezeu, pentru care se scrie: „Noe era om drept și desăvârșit în tot neamul său și a plăcut lui Dumnezeu și a aflat Dar înaintea Domnului Dumnezeu” (Fac 6, 9). Deci cruțând Domnul Dumnezeu pe Noe plăcutul Său și vrând să-l ferească pe el întreg de pedeapsa potopului care venea peste toată lumea și să-l facă pe el al doilea tată după potop și începător de neam lumii celei ce avea să fie, i-a vestit lui prin Dumnezeiasca descoperire pentru vremea potopului care se apropia, că după 120 de ani, va veni potopul pe fața atot pământul. Așa se scrie pentru vestirea aceea: „Zis-a Dumnezeu către Noe; Nu va petrece Duhul Meu în oamenii aceștia, fiindcă trup sunt” (Fac, 6).

     Și a poruncit Dumnezeu lui Noe să facă corabia din lemne neputrezitoare și l-a învățat pe el cum s-o facă, și câtă cu mărimea, precum scrie în Cartea Facerii. Deci a început Noe să facă corabia aceea, nu cu puțină osteneală, la un munte înalt. Iar oamenii văzând-o aceea se mirau că atâta de mare corabie face și nu lângă ape, ci la loc înalt. Și întrebau pe Noe de aceea: Pentru ce de un lucru ca acela neobișnuit și cu atâta osteaneală se apucă? Iar el le spunea lor, de cea peste a tot pământul pedeapsă a potopului care cu Dumnezeiască mânie venea, pentru înmulțirea păcatelor omenești. Și va ajunge – le zicea – apa la locul acesta înalt în muntele pe care este corabia și va ridica corabia. Și nu numai în muntele acesta, ci și pe toți munții cei preaînalți care sunt sub cer îi va întrece și-i va acoperi apa potopului.

Continuă lectura

Istoria creștină a lumii (13)

De la anul 1900 la anul 2000 de la Zidirea lumii

     Iared, fiul lui Maleleil, tatăl lui Enoh a murit. Iar de toți anii vieții lui au fost 962. Și întru acești ani, ca și în cei trecuți, nu altceva în partea de sub ce se făcea, ci numai mâniere Domnului Dumnezeu, de la oamenii cei păcătoși, care fără de frică după singura voia lor petrecând, nu aveau pe Dumnezeu înaintea ochilor lor, nici nu-și aduceau aminte de moartea lor, nici nu așteptau viața ce va să fie, nici Judecata lui Dumnezeu cea de Enoh propovăduită, nici de muncile cele veșnice nu se temeau.

De la anul 2000 la anul 2100 de la Zidirea lumii

    Întru acești ani, nimic însemnat făcându-se în partea cea de sub cer n-am aflat, afară de tiranica stăpânirea cea peste oameni a uriașilor, întâi care din începutul lumii până la potop erau domni ca la două sute după spunerea lui Gheorghe Chedrinul. Între aceia era al zecelea Azail cu numele, acela a aflat săbiile, zalele și toate armele de război același și matemul cel de aur și de argint din pământ, a săpa, a început. Încă de asemenea și fiecare dintr-înșii domn, ceva nou a scornit și a învățat, unul vreo vrăjitorie, altul ghicituri, altul farmece, și altele neplăcute lui Dumnezeu, care își adunau loruși mânia lui Dumnezeu.

     Vezi că uriașii au avut 200 de împărați ( însemnarea arhim. Cleopa Ilie de la Mănăstirea Sihăstria, jud. Neamț )! Unul rău om Azail, două răutăți a scornit: arma și aurul cu argintul. Cu arma i-a ajutat iuțimii și mâniei, iar cu aurul și argintul a plăcut lăcomiei omenești.

Istoria creștină a lumii (12)

De la anul 1600 la anul 1700 de la Zidirea lumii

               Lameh dreptul trăind de la naștere ani 188, a născut pe Noe. Și a proorocit Lameh pentru cel de curând născut prunc Noe, zicând: „Acesta ne va odihni pe noi de faptele noastre și de scârbele mâinilor noastre pe pământ, pe care l-a blestemat Domnul Dumnezeu”. Și s-a plinit în vremea sa acea proorocie a tatălui pentru fiul, când Noe a aflat mai lesnicioasă lucrare de pământ spre hrană, ca adică cu dobitoacele să are pământul. Pentru că mai înainte nu știau oamenii să are, ci singuri săpând pământul, semănau grâul. Iar Noe întâi a aflat rapița, fiarele, plugul și perechile boilor și au început să are pământul și așa au făcut slăbire lucrului mâinilor omenești, încă și cu aceea a odihnit Noe pe neamul omenesc, că pământului celui de Dumnezeu blestemat, i-a mijlocit după potop binecuvântarea spre îndestularea rodurilor, cu a sa de Dumnezeu primită jertfă și cu rugăciunile cele plăcute lui Dumnezeu, că a binecuvântat Dumnezeu pământul pentru plăcutul său pe care pentru Adam îl blestemase. Către aceasta a luat și altă binecuvântare, ca adică să mănânce carne și pește, de care mai înainte de potop oamenii, iar mai ales seminția lui Set ceea ce era plăcută lui Dumnezeu, nu mâncau, fără numai uriașii cei urâți de Dumnezeu. Numai iarăși puțin a odihnit Noe și cu aceea pe oamenii cei ce se osteneau, că a aflat vinul din struguri, spre veselia neamului omenesc, de care se va zice mai pe urmă. Iar mai ales în proorocia aceea, Lameh înainte văzând duhovniceasca odihnire, adică mântuirea neamului omenesc ceea ce se aștepta, care avea să fie prin venirea lui Mesia, a zis pentru fiul său: „Acesta ne va odihni pe noi” ca și cum ar zice: Acesta după Potop, Tată și Înnoitor va fi neamului omenesc și va ieși din seminția lui Mântuitorul, care va să fie nouă odihnă și veselie și izbăvire din blestem, căci cu adevărat Hristos Mântuitorul nostru este Odihnă și Bucurie tuturor drepților.

              Iar după nașterea lui Noe, Lameh a trăit întru nașterea de fii 565 ani, și a născut fii și fete.

              Maleleil fiul lui Cainan și tatăl lui Iared a muri iar toți anii vieți lui au fost 895.

De la anul 1700 la anul 1800 de la Zidirea lumii

             Întru acești ani de la 1800, n-am aflat nimic de acel fel, ca adică să le dăm Scripturii, fiindcă acelea ce în vremile cele prea vechi înainte de potop se făceau lucruri omenești, întru știința neamurilor celor de pe urmă nu cu totul au venit. Ci pentru multe, în Sfântă Scriptură puține s-au vestit. Că atunci între oamenii cei ce după voia lor viețuiau neavând acest fel de lege, în ce fel mai pe urmă s-a dat puțin folos, mai multe păcate spurcate întru fărădelege erau făcute.

De la anul 1800 la anul 1900 de la Zidirea lumii

     Și întru această tăbliță a anilor ce se numără, ca și în cea trecută, nici un fel de istorii nu se află și se poate a înțelege că în anii aceia nimic nu se făcea, fără numai păcatele omenești.

Istoria creștină a lumii (11)

De la anul 1400 la anul 1500 de la Zidirea lumii

     Matusalem, fiul lui Enoh, a născut pe întâiul născut al său Lameh. Dreptul Enoh, plăcutul lui Dumnezeu, s-a răpit în Rai, în anul Facerii lumii, după Bibliile rusești 1387; iar după hronograful grecesc al lui Chedrinos în anul 1488. Acest sfânt strămoș le sfătuia pe popoarele cele răzvrătite spre pocăință și îndreptarea vieții lor de care lucru se pomenește în cartea lui Sirah, așa: „Enoh a plăcut Domnului și a pus chip de pocăință înaintea neamurilor” (Sirah 44, 15). Iar văzând dreptul pe păcătoșii cei ce nu se îndreptau, îi izgonea pe ei cu înfricoșată Judecata lui Dumnezeu, proorocește de aceea înainte spundându-le.

Continuă lectura