Știința actuală vs. Ortodoxia – Despre știința de azi

Se știe despre polemica creaționism/geocentrism vs. evoluționism/acentrist iar unii creștini consideră că această polemică nu își are rost. Sunt creștini care tind să pună știința ateistă într-o cutie iar religia într-o altă cutie considerând că cele două se ocupă de 2 lucruri diferite. Din acest motiv au apărut tot felul de curente cum ar fi creaționismul evoluționist în care se ignoră primele capitole din cartea Genezei iar Dumnezeu are un rol din ce în ce mai mic în istoria umanității.

Ceea ce se ignoră este influența științei de azi în viața omului și în toată concepția de azi a omului față de lume. Iar pentru asta am putea să dăm două exemple:

1. Noi trăim, după Einstein, în secolul relativismului în care nimic nu e absolut ci totul e relativ. Așa că pornind de la relativitatea timpului susținută de Einstein am ajuns și la relativitatea păcatelor susținută de societate.

2. Știința de azi susține că toți suntem animale, că sunt alte ființe pe alte planete care trăiesc ca și noi încât omenirea a ajuns o rasă de animal printre altele. Dumnezeu a creat fiecare animal în felul lui și a respins încrucișarea raselor. Aceasta s-a întâmplat datorită omului care a vrut să obțină maximul din două rase. Iar implicațiile acestor teorii și a acestor acțiuni au dus la acceptarea tacită a unor forme de zoofilism care, într-un final, probabil vor duce la acceptarea zoofilismului ca o practică normală (așa cum se vrea cu homosexualitatea). La ce mă refer când spun despre acceptarea tacită a unor forme de zoofilism? Noi fiind o rasă de animal ca multe altele chiar și noțiunea de zoofilism își pierde din înțeles. Așa cum există încrucișări între diferite rase de animale, așa ar fi normal să fie acceptate încrucișările dintre om și animal. Iar dacă ne uităm la filmele SF din ziua de azi vedem că deja se face asta: sunt atâtea cazuri de rase extratereste diferite ce au împreună copii și chiar și oameni care sunt căsătoriți cu o rasă extraterestră. Oamenii acceptă aceasta ca normal susținând, probabil, că extratereștrii respectivi nu sunt animale. Atunci aș întreba: cum definesc ei bariera dintre animal și extraterestru? Pentru simplul fapt că nu înțelegi limbajul animalelor implică a fi respinși pe când extratereștrii ar fi acceptați?

Continuă lectura

Anunțuri

2014 in review

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2014 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

The concert hall at the Sydney Opera House holds 2,700 people. This blog was viewed about 16,000 times in 2014. If it were a concert at Sydney Opera House, it would take about 6 sold-out performances for that many people to see it.

Click here to see the complete report.

Despre blog

24203-29-09_174253

În această postare aș vrea să vorbesc despre numele blogului și când spun asta mă refer la numele ce apare la adresa blogului: sfappetrupavelandrei. Acel nume vine de la prima mea biserică-mamă de la întoarcerea mea la Hristos adică la biserica cu hramul Sfinții Apostoli Petru, Pavel și Andrei. Cum am ajuns la acest blog?

În perioada mea de început a credinței, când încă aveam dinții de lapte, doream să fac ceva pentru această biserică așa că am zis să fac ceva la care mă pricep. Am vorbit cu respectivii preoți și întâi mă gândeam să fac un blog ca mai apoi să fac un site. Contul a rămas activ deși nu am mai făcut blog pentru biserică.

Am o dragoste puternică pentru această biserică deși am trăit în ea și momente mai puțin plăcute. Am și un mare respect pentru cei doi preoți: păr. Ioan și păr. Simeon. Am mai fost și pe la alte biserici dar nicăieri nu am găsit o alegere atât de potrivită a preoților slujitori. Iar când spun asta mă refer că cei doi se completează de minune.

Continuă lectura

Ghetoizare

O să mă pierd curând.
Nu mai am niciun motiv suficient de motivant pt a trăi.
Înapoi la vechile obiceiuri care lasă sufletul flămând de Dumnezeu, de bine, de frumos, de iubire, de sentimente sănătoase.
N-ai să apuci să-mi spui rămas bun pentru că viața mea se va termina la mijlocul urării.
Ai putea să strigi la mine, să mă zdrobești sub lacrimile tale, dar n-o să mă ridic din nou din morți pt tine.
Tot ce a fost bun în mine a apus și s-a înnecat într-o mare de teroare, întuneric și frig.
Să nu-mi spui că te doare pt tot acum când chipul meu se șterge de pământ.
Mai bine fugi și nu te mai opri, și nu privi înapoi către tot ce eu nu voi mai fi, și nu mă plânge pentru că am adormit pe aripile morții…
Tu știi mai bine ce se ascundea în țipetele din spatele porții sufletului meu, și parcă încă mă auzi vorbindu-ți, dar este doar ecoul glasului meu prin inima ta…
Și te rog nu plânge pt că nu m-ai putut strânge și lipi când eram doar cioburi, și te rog nu suspina că n-ai putut să pătrunzi până-n inima mea.
Nu-mi spune acum că frunzele din copaci cad pentru mine, că toamna culorile mă inundă doar pe mine, că cerul plânge în același timp cu mine, că tu și numai tu mă mângâi ca să cresc spre tine.
Renunță să mai crezi că nu voi cădea în hăul din inima mea, că piciorul meu în zbor nu se va zdrobi de-o stea…
Unde merg eu, vei veni si tu…dar vei fi ca o umbră dureroasa, aspră și gri…
Și nu mă mai întreba unde ești, și nu încerca din nou să mă mai găsești în același loc strivit între inimă și suflet.
Mai bine plec eu decât să pleci tu, mai bine plâng eu o veșnicie decât să mă prinzi tu prin ceilalți într-o terifiantă letargie…
Nu mă mai privi cu ochi de înger, care încearcă să lumineze cearcănele în care au căzut ochii mei.
Lasă-mi acum durerea să se scurgă din mine în țărână și din țărână în toate cele 9 ceruri din umbra mea – umbra ce acum se zdrobește în proprii pereți de lumini stinse și se spală cu propriile gunoaie prelinse din propria-i minte.
Greutatea adevărului tău mă va aduce la realitate, dar deja ființa mea nu se va mai închega, ci va rămâne departe de tine, într-un egoism amplificat, înmormantată cu monștrii purtați în ea de-a pururea.
Gea

Ultimat

În fiecare lacrimă formată
Se zbate viața mea
Din nou strivită
Și din nou reluată.
 
Și luna luminează
În noaptea minții mele,
Dar mă doare viața
Ce se stinge în ochii mei
Ca 2 stele.
 
Rămâne totul înghețat.
Mă strânge mâna ta
În spațiul agățat
Departe de lumina ta
Și totul s-a-ncheiat.
Gea

Incandescent

Se sparg în mine munți de foc,
Se nasc din nou și cresc la loc.
E o durere ce mă macină continuu –
Totu-i ambiguu.
 
Și-aș vrea să te îmbrățișez o viață-ntreagă
Ca golul meu din piept să crape, să se spargă.
E-o suferință ce vine din străfund –
Te port în gând.
 
Și crește-n mine o tornadă de anxietate,
Nu pot să o înfrunt stând în singurătate.
Te chem să mi te-așterni în suflet –
Ești ca un cântec.
Gea

Ochi verzi

mi-aș dori să te privesc…
…să-ți adun fiecare zâmbet și să-l iau cu mine în cer
Ți-aș desena în suflet o mare de iubire cu atât de multe culori și chiar nu aș rămâne fadă…
…să ne scufundăm în cerul din adânc și singura respirație a vieții să fie sărutul nostru – o poartă spre suflet
mi-e dor de privirea vieții ce se revarsa din ochii tăi calzi până la picioarele mele încălzindu-mi sculptura din marmură…

Gea

Interstellar

În perioada asta rulează la cinematograf filmul lui Christopher Nolan, Interstellar. Filmul, deși unul profund ateu ce idolizează rasa umană, are o învățătură profund creștină, o învățătură ce te șochează cât de bine atinge o întrebare pe care o pun atât ateii cât și creștinii: „de ce Dumnezeu permite un lucru sau altul?”.

Filmul vorbește despre un moment apocaliptic în care planeta Pământ nu mai e în stare să își hrănească locuitorii. Aceasta face ca programele spațiale, armata să fie eliminată și toate resursele îndreptându-se spre a cultiva pământul și a supraviețui rasa umană.

La un moment dat aflăm că NASA a fost reactivată în secret și că s-a descoperit că planeta va muri. Totuși cei de la NASA au descoperit o gaură de vierme lângă planeta Saturn, gaură de vierme ce a apărut la un moment potrivit ceea ce îi fac pe acești oameni să creadă că este o rasă extraterestră ce îi protejează. Au fost trimise 12 persoane, fiecare cu o navă spațială separată, pentru a da un semn de viață dacă reușesc să găsească o planetă ce poate adăposti viața umană.

Continuă lectura

Despre lumina spirituală

world_of_warcraft_ashbringer_2_800x600

În continuare urmează un paragraf în care păr. Sofronie Saharov descrie cele 3 lumini:

– o lumină demonică dată de vrăjmaș;

– o lumină naturală creată de mintea umană;

– lumina necreată izvorâtă din Dumnezeu.

       Din anii copilăriei intrasem în rugăciune. Dar a venit o zi când pe una din străzile Moscovei, dimineața, în minte mi s-a conturat gândul: Absolutul nu poate fi „personal”, iar vecinicia nu poate fi cuprinsă de „psihica” iubirii evanghelice…Curioasă trăire; puterea gândului era asemenea unei lovituri de ciocan. Pentru totdeauna mi-a rămas în minte acel loc… Am început, cu o oarecare silire de sine, a mă rupe de rugăciune și a înclina spre o meditație de tip necreștin. Curând după aceasta, într-o noapte am fost trezit într-un chip neînțeles mie. Am văzut întreaga cameră plină de o lumină sfâșiată, zdrențuită, și care vibra. Sufletul mi s-a tulburat; am simțit o silă față de acea viziune; aș zice, ceva asemenea unei scârbe amestecate cu o oarecare frică, asemenea fricii de o aspidă care ți s-a vârât în casă. Am ieșit din camera mea în sufragerie – am petrecut acolo câteva minute, iar apoi m-am întors. Lumina nu mai era, și am adormit din nou.

       Ceva mai târziu, în vremea meditației mele – mă dezvoltasem, în sensul puterii de a mă concentra – mi-am văzut energia gânditoare asemenea unei lumini nu puternice; această lumină era înlăuntrul cutiei craniene, precum și împrejurul ei; inima nu luase parte la acestea, trăind despărțită de minte.

       Mulți ani mai târziu, deja după ce mă cercetase mila Dumnezeului Celui Înalt, am observat că Lumina nezidită este lină, întreagă, netedă; ea lucrează asupra minții, asupra inimii, și chiar asupra trupului. La vederea ei, întreaga ființă petrece într-o stare pe care „pământul” nu o cunoaște. Această Lumină este lumina dragostei, lumina înțelegerii, lumina nemuririi și a unei minunate păci.