Copile, …?!

Mă doare suferința neștiută de prezent.
Vreau să o las să iasă la lumină,
să fie sculptată în lacrimile ce îndulcesc
amărăciunea copilului din mine
ce se zbate între frică și liniște.

Uneori mă arde lipsa mângâierii
ce înmoaie țesutul metalic din piept și din spate.
Sunt o făclie ce arde un sens,
strânge-mi inima la piept și-ai să auzi cum vibrez.

Mă dor privirile curbate
ce-mi evită ochii umeziți
de foame după dragoste.

Gea

Reclame

Fata din curcubeu

images

 

Treceau agale stoluri pictate de seară,
Într-un roșu aproape dureros ca dintr-o petală.
Acum când plouă liniștea singurătate
Cearcănele ochilor mei nu se mai lasă alinate.

 

Fata din curcubeu e-o minciună isterică.
Ea e îmbrăcată într-o lumină fadă-feerică
Și nu locuiește într-un curcubeu
Pentru că acolo nu plouă și soarele nu-i semizeu.

 

Curcubeul din fată e noroi frământat
Cu propriile-i lacrimi într-un pastel rafinat.
E un tablou fantasmatic ce-a explodat,
Iar din rămășițele lui au țesut calul-înaripat.

Gea

Discuțiile cu adepții ateismului științific

Aici aș vrea să spun câteva cuvinte despre polemicile pe baza științei cu atei și cu cei necredincioși.

În primul rând se poate observa în discuțiile cu adepții științei de azi că ei consideră teoremele științifice ca adevăruri ce trebuie să le accepte și oamenii credincioși. Iar în discuția lor, faptul că ei impun ca toată lumea să fie de acord cu învățătura științei de azi, se poate destul de ușor să se inducă celor necunoscători credințele ateiste de azi. Să dau și un exemplu.

Știința de azi spune că vechimea Pământului e dată de straturile pământului și că ar fi nevoie de milioane de ani ca Pământul să aibă respectivele straturi. Din câte se vede nu se menționează cum s-a ajuns la această concluzie. Dar să zicem că s-ar putea demonstra concluzia respectivă. Totuși această idee de milioane de ani are la bază concepția că Pământul nu a avut de la început forma aceasta. Adică ateii își „demonstrează” credința într-un Pământ de milioane de ani considerând ca o axiomă felul în care a fost făcut Pământul. Sau ei demonstrează evoluționismul considerând ca axiomă evoluționismul. Iar aici se învârt în cerc.

Continuă lectura

Știința actuală vs. Ortodoxia – Despre știința de azi

Se știe despre polemica creaționism/geocentrism vs. evoluționism/acentrist iar unii creștini consideră că această polemică nu își are rost. Sunt creștini care tind să pună știința ateistă într-o cutie iar religia într-o altă cutie considerând că cele două se ocupă de 2 lucruri diferite. Din acest motiv au apărut tot felul de curente cum ar fi creaționismul evoluționist în care se ignoră primele capitole din cartea Genezei iar Dumnezeu are un rol din ce în ce mai mic în istoria umanității.

Ceea ce se ignoră este influența științei de azi în viața omului și în toată concepția de azi a omului față de lume. Iar pentru asta am putea să dăm două exemple:

1. Noi trăim, după Einstein, în secolul relativismului în care nimic nu e absolut ci totul e relativ. Așa că pornind de la relativitatea timpului susținută de Einstein am ajuns și la relativitatea păcatelor susținută de societate.

2. Știința de azi susține că toți suntem animale, că sunt alte ființe pe alte planete care trăiesc ca și noi încât omenirea a ajuns o rasă de animal printre altele. Dumnezeu a creat fiecare animal în felul lui și a respins încrucișarea raselor. Aceasta s-a întâmplat datorită omului care a vrut să obțină maximul din două rase. Iar implicațiile acestor teorii și a acestor acțiuni au dus la acceptarea tacită a unor forme de zoofilism care, într-un final, probabil vor duce la acceptarea zoofilismului ca o practică normală (așa cum se vrea cu homosexualitatea). La ce mă refer când spun despre acceptarea tacită a unor forme de zoofilism? Noi fiind o rasă de animal ca multe altele chiar și noțiunea de zoofilism își pierde din înțeles. Așa cum există încrucișări între diferite rase de animale, așa ar fi normal să fie acceptate încrucișările dintre om și animal. Iar dacă ne uităm la filmele SF din ziua de azi vedem că deja se face asta: sunt atâtea cazuri de rase extratereste diferite ce au împreună copii și chiar și oameni care sunt căsătoriți cu o rasă extraterestră. Oamenii acceptă aceasta ca normal susținând, probabil, că extratereștrii respectivi nu sunt animale. Atunci aș întreba: cum definesc ei bariera dintre animal și extraterestru? Pentru simplul fapt că nu înțelegi limbajul animalelor implică a fi respinși pe când extratereștrii ar fi acceptați?

Continuă lectura

2014 in review

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2014 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

The concert hall at the Sydney Opera House holds 2,700 people. This blog was viewed about 16,000 times in 2014. If it were a concert at Sydney Opera House, it would take about 6 sold-out performances for that many people to see it.

Click here to see the complete report.

Despre blog

24203-29-09_174253

În această postare aș vrea să vorbesc despre numele blogului și când spun asta mă refer la numele ce apare la adresa blogului: sfappetrupavelandrei. Acel nume vine de la prima mea biserică-mamă de la întoarcerea mea la Hristos adică la biserica cu hramul Sfinții Apostoli Petru, Pavel și Andrei. Cum am ajuns la acest blog?

În perioada mea de început a credinței, când încă aveam dinții de lapte, doream să fac ceva pentru această biserică așa că am zis să fac ceva la care mă pricep. Am vorbit cu respectivii preoți și întâi mă gândeam să fac un blog ca mai apoi să fac un site. Contul a rămas activ deși nu am mai făcut blog pentru biserică.

Am o dragoste puternică pentru această biserică deși am trăit în ea și momente mai puțin plăcute. Am și un mare respect pentru cei doi preoți: păr. Ioan și păr. Simeon. Am mai fost și pe la alte biserici dar nicăieri nu am găsit o alegere atât de potrivită a preoților slujitori. Iar când spun asta mă refer că cei doi se completează de minune.

Continuă lectura

Ghetoizare

O să mă pierd curând.
Nu mai am niciun motiv suficient de motivant pt a trăi.
Înapoi la vechile obiceiuri care lasă sufletul flămând de Dumnezeu, de bine, de frumos, de iubire, de sentimente sănătoase.
N-ai să apuci să-mi spui rămas bun pentru că viața mea se va termina la mijlocul urării.
Ai putea să strigi la mine, să mă zdrobești sub lacrimile tale, dar n-o să mă ridic din nou din morți pt tine.
Tot ce a fost bun în mine a apus și s-a înnecat într-o mare de teroare, întuneric și frig.
Să nu-mi spui că te doare pt tot acum când chipul meu se șterge de pământ.
Mai bine fugi și nu te mai opri, și nu privi înapoi către tot ce eu nu voi mai fi, și nu mă plânge pentru că am adormit pe aripile morții…
Tu știi mai bine ce se ascundea în țipetele din spatele porții sufletului meu, și parcă încă mă auzi vorbindu-ți, dar este doar ecoul glasului meu prin inima ta…
Și te rog nu plânge pt că nu m-ai putut strânge și lipi când eram doar cioburi, și te rog nu suspina că n-ai putut să pătrunzi până-n inima mea.
Nu-mi spune acum că frunzele din copaci cad pentru mine, că toamna culorile mă inundă doar pe mine, că cerul plânge în același timp cu mine, că tu și numai tu mă mângâi ca să cresc spre tine.
Renunță să mai crezi că nu voi cădea în hăul din inima mea, că piciorul meu în zbor nu se va zdrobi de-o stea…
Unde merg eu, vei veni si tu…dar vei fi ca o umbră dureroasa, aspră și gri…
Și nu mă mai întreba unde ești, și nu încerca din nou să mă mai găsești în același loc strivit între inimă și suflet.
Mai bine plec eu decât să pleci tu, mai bine plâng eu o veșnicie decât să mă prinzi tu prin ceilalți într-o terifiantă letargie…
Nu mă mai privi cu ochi de înger, care încearcă să lumineze cearcănele în care au căzut ochii mei.
Lasă-mi acum durerea să se scurgă din mine în țărână și din țărână în toate cele 9 ceruri din umbra mea – umbra ce acum se zdrobește în proprii pereți de lumini stinse și se spală cu propriile gunoaie prelinse din propria-i minte.
Greutatea adevărului tău mă va aduce la realitate, dar deja ființa mea nu se va mai închega, ci va rămâne departe de tine, într-un egoism amplificat, înmormantată cu monștrii purtați în ea de-a pururea.
Gea

Ultimat

În fiecare lacrimă formată
Se zbate viața mea
Din nou strivită
Și din nou reluată.
 
Și luna luminează
În noaptea minții mele,
Dar mă doare viața
Ce se stinge în ochii mei
Ca 2 stele.
 
Rămâne totul înghețat.
Mă strânge mâna ta
În spațiul agățat
Departe de lumina ta
Și totul s-a-ncheiat.
Gea

Incandescent

Se sparg în mine munți de foc,
Se nasc din nou și cresc la loc.
E o durere ce mă macină continuu –
Totu-i ambiguu.
 
Și-aș vrea să te îmbrățișez o viață-ntreagă
Ca golul meu din piept să crape, să se spargă.
E-o suferință ce vine din străfund –
Te port în gând.
 
Și crește-n mine o tornadă de anxietate,
Nu pot să o înfrunt stând în singurătate.
Te chem să mi te-așterni în suflet –
Ești ca un cântec.
Gea

Ochi verzi

mi-aș dori să te privesc…
…să-ți adun fiecare zâmbet și să-l iau cu mine în cer
Ți-aș desena în suflet o mare de iubire cu atât de multe culori și chiar nu aș rămâne fadă…
…să ne scufundăm în cerul din adânc și singura respirație a vieții să fie sărutul nostru – o poartă spre suflet
mi-e dor de privirea vieții ce se revarsa din ochii tăi calzi până la picioarele mele încălzindu-mi sculptura din marmură…

Gea