Florile din glastră s-au uscat
De-atâtea lacrimi pentru tine.
Nici să surâdă nu mai pot
Căci tu le-ai luat şi ultimele raze
De lumină.
În sumbra lor melancolie
Mai licăreşte stins ceva:
O flacără ce-abia adie
Lumina prin inima mea.
M-aşez pe patul de cuvinte
şi mă-nvelesc cu vorbe goale,
căci nimeni nu mai poate
să-mi alinte
durerea ce nu doare în cuvinte…
Zadarnic plâng, zadarnic râd –
surâsul morţii mă îmbie,
nu mai găsesc în mine forţă
să-mi aprind sufletul cu vlagă vie.
Se scaldă ochii mei în lacrimi
Cum soarele ia foc în asfinţit.
mi-a mai rămas o veşnicie
să plâng durerea ce-am iubit.
Gea
Blogu' lui Saurian 