Man of God

Zilele trecute am fost la cinema să mă uit la filmul Man of God. Am auzit destul de multe lucruri bune despre acest film așa că am fost curios să îl văd.

Din punctul meu de vedere filmele religioase sunt, în general, destul de slabe. Pentru mine au existat doar 2 filme religioase ce aș spune că au fost foarte bine făcute: Ostrovul și Patimile lui Hristos.

Cum mi s-a părut acest film?

Din păcate nu am fost impresionat de el. Mi se pare că a fost ca orice alt film ortodox grec. Și în continuare voi da câteva detalii.

Prima chestie de care m-aș lega e o scenă ce pare a implica un anumit naționalism grecesc. Eu nu știu câtă validitate are respectiva scenă dar mie mi s-a părut foarte ciudată să fie introdusă într-un film despre viața unui sfânt. În respectiva scenă Sf. Nectarie se întreba că dacă nu e nici grec atunci cine e. Mi se pare puțin ciudat să aibă o astfel de gândire un sfânt al lui Dumnezeu și cred că e legată acea scenă de un anumit duh naționalist ce există în Biserica Ortodoxă Greacă.

Filmul are caracteristicile tipice unui film ortodox: minuni aruncate în față care nu au vreun scop în povestea propriu-zisă, rugăciuni ortodoxe, sfântul care pare mai mult a fi un șablon decât o persoană reală.

Deși Ostrovul are aceleași scene ca în acest film, totuși ele par să își aibă rostul lor. Minunile reprezintă niște scene ce arată relațiile părintelui Anatolie cu pelerinii veniți la mănăstire și care sunt în paralel cu relațiile părintelui Anatolie cu viețuitorii mănăstirii. Nu mai șochează aceste minuni, nu mai par să fie aruncate în film ca să surprindă precum în acest film ci par o normalitate, o chestie ce o întâlnești zi de zi.

Rugăciunile pe care le face părintele Anatolie reprezintă o oglindă în care vedem starea interioară a acestuia. E starea unui om care trăiește o pocăință continuă. Acele scene în care părintele Anatolie se roagă se aseamănă cu scenele în care Sf. Nectarie îi scrie câteva scrisori patriarhului care i-a fost și părinte duhovnicesc. În ambele cazuri sunt oportunități de a pătrunde în starea interioară a protagonistului.

O altă problemă în acest film este că de mai multe ori eram confuz despre ce se întâmplă în film. Felul în care sare filmul de la un moment din viața Sf. Nectarie la altul e… pur și simplu confuz. Îmi imaginez că pentru cei care îi știu bine viața nu e o problemă dar foarte probabil mulți nu îi cunosc viața așa de bine. Și îți trebuie puțin timp să înțelegi ce se întâmplă în film și cât timp a trecut de la scena trecută.

Ca și aspecte pozitive în ce privește acest film aș spune că au fost două. Primul ține mai mult de viața (biografică) a sfântului. Am întrebat persoana cu care am fost la film și care nu e o persoană foarte religioasă cum i s-a părut filmul. Și a fost impresionată de diferite evenimente din viața Sfântului Nectarie.

Un alt aspect pozitiv este faptul că nu l-a prezentat pe Sfântul Nectarie într-o formă foarte emoțională. Știu că citisem acum câțiva ani un roman scris de un grec despre viața acestuia și cartea nu mi-a plăcut deloc. Sfântul Nectarie era prezentat prea emoțional, prea psihologic. Fiind un om duhovnicesc consider că omul avea o anumită stare interioară, o anumită pace sufletească în perioadele mai dificile. Faptul că cel care a jucat pe ecran pe Sf. Nectarie s-a prezentat ca o persoană mai sobră a ajutat să vezi puțin din acea imagine a unui om ce are o stare interioară mai așezată.

Dar dincolo de asta, mesajul filmului a fost foarte clar. Avem în față un om care a suferit foarte mult, care a fost atacat și trădat și care nu s-a lăsat biruit de aceste atacuri. Avem în față viața unui om care a știut să o ia de la zero după ce a fost cu câteva luni înainte un mitropolit căzut în dizgrație. Și aș spune că a avut un efect puternic asupra mea dacă e să compar greutățile mele cu cele ale Sfântului Nectarie.

O altă chestie ce am învățat de la acest film e legat de articolul anterior. De ce Dumnezeu permite sfinților să treacă prin greutăți? Aș da răspunsul făcând o comparație între viața acestui Sfânt și un articol citit acum ceva timp despre o femeie dependentă de droguri care și-a pus fiica să se prostitueze pentru a face rost de acestea. Dumnezeu nu ne vrea să fim slabi, să fim dependenți. El ne vrea să fim puternici, să fim în stare ca dacă se întâmplă să cădem în adâncul abisului noi să putem să ne punem înapoi pe picioare și să urcăm înapoi spre vârful muntelui numit Viață.