Pentru cei care Îl vor pe Hristos fără Biserica Lui

Aș vrea să zic câteva cuvinte despre cei care spun că preferă o relație directă cu Hristos, fără Biserică. Acești oameni preferă asta aș spune din 2 motive principale: numărul foarte mare de culte creștine ce nu se înțeleg și/sau faptul că au fost dezamăgiți de persoane din Biserică.

Deși pot înțelege motivele pentru care acești oameni fac o astfel de alegere, ei totuși se află în eroare. Și aș aduce 3 argumente pentru care susțin că se află în eroare.

1. Noi tindem să ne facem un dumnezeu după chipul și asemănarea noastră

Din cauză că Dumnezeu este o Ființă spirituală și, datorită păcatului, contactul nostru cu Dumnezeu nu poate fi direct (Dumnezeu Se „ascunde” de noi) noi tindem să ne creem un dumnezeu după chipul și asemănarea noastră. Foarte ușor putem să ne construim un Dumnezeu care ne înțelege scăderile, care vede lucrurile în felul în care vedem noi, care ne iubește necondiționat.

Tot ce am spus mai sus e real despre Dumnezeu dar asta nu înseamnă că păcatele nu vor avea consecințe negative pentru viața asta și cea veșnică. Da, Dumnezeu ne înțelege și ne iubește necondiționat. Dar Dumnezeu nu e doar dragoste ci e și dreptate. La El este și mila, și dreptatea. Doar că deseori noi nu privim la dreptatea Lui în ce privește viața noastră ci doar la mila Lui. Iar asta ne facem să avem o privire deformată asupra lui Dumnezeu.

Apoi mai e problema comunicării noastre cu Dumnezeu. De ce niciodată nu se spune că cineva e posedat de Duhul Sfânt? De ce se spune că e inspirat de Duhul Sfânt? Pentru că Dumnezeu nu forțează niciodată, El doar inspiră. Iar dacă noi nu avem urechile spirituale pentru a-I auzi vocea, dacă noi preferăm să ascultăm voci străine (vocile minții noastre sau ale demonilor) El nu Își va forța prezența.

Biserica este modul în care Dumnezeu vorbește cel mai ușor cu noi. În Biserică ne avem unii pe alții pentru a ne sfătui, pentru a ne ajuta. În Biserică ne putem întâlni la același nivel, nivelul fizic, și de asta e mai greu să deformăm vocea celorlalți.

În același timp în Biserică învățăm ce înseamnă dragostea reală și anume a ne accepta unii pe alții cu defectele noastre. În Biserică învățăm iertarea și să ne acoperim neputințele unora altora. În Biserică învățăm să ne sprijinim unii pe alții, să ne dăruim unii altora.

2. Harul oferit prin Biserică

În Biserică avem mari haruri, mari daruri divine prin Sfintele Taine. Avem Taina Sfântului Botez care ne curăță de tot păcatul și toată patima, avem Taina Mirungerii care ne umple de Duhul Sfânt, avem Taina Spovedaniei care e un al doilea botez, avem Taina Sfintei Euharistiei ce ne dăruiește să ne hrănim cu Însuși Trupul și Sângele lui Dumnezeu, avem Taina Sfântului Maslu pentru însănătoșirea sufletească și trupească, avem Taina Cununiei unde primim har pentru a purta jugul căsniciei și Taina Hirotoniei prin care Biserica păstrează legătura cu și darurile primite de Sfinții Apostoli.

În Biserică avem Sfânta Liturghie care este jertfa ce mai ține lumea asta să nu se destrame. În Biserică putem să scoatem și din iad pe membrii Bisericii prin Sfânta Liturghie și slujbele de pomenire a morților. În Biserică ne avem unii pe alții prin rugăciunea pe care o spunem pentru cel din jurul nostru și care ne ajută deși deseori nu suntem conștienți de cât de mulți fii ai Bisericii se roagă pentru noi. Sunt multe alte daruri pe care le avem în Biserică.

3. Hristos a creat Biserica

Dacă noi chiar Îl iubim pe Hristos și vrem să facem voia Lui atunci trebuie să nu uităm că El a întemeiat Biserica. Hristos Și-a ales ucenicii cărora le-a dat putere să ierte păcatele și pentru care a trimis mai târziu pe Duhul Sfânt. Apoi ucenicii prin Taina Hirotoniei au împărtășit Duhul Sfânt primilor episcopi și preoți și lucrurile continuă așa până la sfârșitul veacurilor. Hristos ne-a promis că va rămâne cu noi până la sfârșit. Iar asta o face prin Biserică.

Hristos a întemeiat Biserica ca să nu fie doar un eveniment ce s-a întâmplat la un moment dat. Biserica este Trupul Lui; prin Biserică trăim în veșnicia Lui.

Dacă eu nu ascult voia Lui, dacă nu sunt una cu Biserica Lui așa cum s-a rugat în grădina Ghetsimani atunci nu sunt altceva decât un ipocrit.

În sfârșit aș zice câteva cuvinte despre motivele ce poate ne țin departe de Biserică.

Faptul că unii oameni din Biserică ne-au dezamăgit nu trebuie să fie un motiv să ne țină departe de Biserică ci să fie o oportunitate de a învăța să iubim, să iertăm și să acoperim păcatele altora. Dumnezeu îi iubește și pe cei ce ne-au rănit. De ce oare? Ce anume vede Dumnezeu în acei oameni și noi nu vedem?

În lumea această căzută noi trebuie să învățăm dragostea lui Hristos. Iar această dragoste nu putem să o învățăm altfel decât iubind pe cei din jur. Și această iubire va aduce deseori suferință. Dar nu a fost așa și pentru Hristos? A fost trădat de unul din cercul strâns al Apostolilor, a fost părăsit de toți Apostolii, a fost batjocorit de cei care l-au tratat ca pe un rege la intrarea în Ierusalim. Și cum s-a comportat față de acești oameni? Cum s-a comportat față de Sf. Ap. Petru care se lăuda că e gata să moară pentru El și apoi s-a comportat ca un laș? Nici măcar nu i-a făcut un apropo. S-a grăbit să îl dezlege de păcatul lepădării fără să zică ceva despre promisiunile sale și cum le-a trădat. Aceasta e dragostea pe care noi trebuie să o învățăm.

În ce privește mulțimea de culte creștine aș spune că asta arată la nivel global starea omului. Suntem așa de stricați, așa de împătimiți, așa de despărțiți că am prefăcut praf învățătura Sa creând atât de multe credințe creștine. Dar și aici trebuie să învățăm dragostea, să învățăm să ne iubim unii pe alții cu toate aceste diferențe deoarece Hristos S-a rugat să fim una. Să ne ajute mila lui Dumnezeu să facem asta.

Nu am să intru în detalii în ce privește diferența dintre aceste credințe. Sunt ortodox și nu sunt doar din naștere ortodox ci și din credință. Dar scopul acestei postări nu este să intru în polemici cu alte credințe creștine și sunt destul resurse online pentru cei care vor să studieze mai în profunzime acest subiect.