În ultima perioadă am început să citesc mai multe cărți în domeniul Cosmologiei: „Scurtă istorei a timpului” și „Universul într-o coajă de nucă” de Stephen Hawking, „Cosmos” de Carl Sagan, „Dumnezeu după Einstein” de John F. Taught și „Adevăr și comuniune” de Adrian Lemeni. Primele 3 cărți sunt destul de cunoscute și am fost curios să le citesc ca și parte din bibliografia generală a timpurilor noastre. În ce privește ultimele 2 cărți am fost interesat să văd care este perspectiva creștină (catolică și ortodoxă) asupra astronomiei și astrofizicii de azi. Nu pot spune că am luat aceste 2 cărți deoarece știam dinainte de ele. Dar nu știu să existe ceva studiu serios pe acest subiect din perspectiva ortodoxă (cel puțin). Pe parte catolică probabil există mai multă literatură dar am unele probleme cu aceasta ținând cont că Big Bang a fost o teoremă dezvoltată de un preot catolic (Georges Lemaître).
Acum poate cineva se întreabă de ce am probleme cu faptul că un preot catolic a dezvoltat această idee. Cosmologia de azi (aș face referire în primul rând la teoria Big Bang și evoluționism) pune mari probleme viziunii creștine despre lume (în special mă refer la gândirea ortodoxă).
După tradiția ortodoxă, omul este centrul creației lui Dumnezeu; are menirea să devină Dumnezeu după har. De asta și lumea noastră, Pământul, este primul creat în Geneză și este localizat în centrul Universului. Gândirea conform căreia Pământul a fost creat sute de milioane de ani după apariția Universului, la marginea Căii Lactee îl scoate pe om din centrul creației și îi dă o valoare marginală. După cum există viață pe Pământ, poate exista viață și pe alte planete. Și prin această gândire rolul omului în planul lui Dumnezeu și marea chemare pe care o are omul dispare. Omul e un nimeni ca și alte ființe pe alte planete așa că de ce Dumnezeu ar fi atât de atent la viața acestuia? Genul acesta de gândire încurajează trecerea omului de la o viață duhovnicească îndreptată spre desăvârsire la un moralism superficial (dacă nu mai caut să fiu dumnezeu atunci mă mulțumesc cu o viața morală la suprafață).
Același lucru îl face și evoluționismul. Omul încetează de a mai fi centrul creației, Adam și Eva nu mai există și toată teologia legată de Hristos care e noul Adam se prăbușește. Acum au încercat catolicii evoluționiști să vină cu tot felul de teorii dar adevărul e că acestea nu sunt altceva decât niște exerciții mentale, niște contorsionări mentale pentru a împăca filozofia anti-creștină și atee de azi ce conduce domeniile științifice cu religia creștină.
Pentru cei care vor avea îndoieli în ce privește validitatea creștinismului din cauza viziunii științifice de azi, sunt câteva idei ce vreau să menționez:
- Orice lege a Naturii sau a Universului implică nevoia unui Creator, a unui Arhitect. De asta ateismul mi se pare că nu are nici o bază reală în a fi demonstrat de aceste științe. Pot accepta ca un cercetător în astfel de științe să fie agnostic bazându-se pe rațiune și știință dar nu ateu. Ateismul are nevoie de credință pentru a respinge ideea unui Creator, a unui Programator al tuturor acestor legi ce permite Universului să dezvolte ființe capabile de a-și pune întregări legate de propria existență precum omul.
- La ora actuală știința noastră are anumite erori pe care încă nu reușim să le detectăm. În fizică există o contradicție între mecanica cuantică (ce se ocupă de particule elementare) și teoria relativității (care e la nivel macroscopic). Iar acesta e un motiv pentru care oamenii de știință consideră că le lipsește ceva în cunoștințele actuale pentru a găsi o nouă teoremă care să împace aceste 2 ramuri a fizicii. Încă nu s-a găsit nimic.
- Ținând cont că noi nu avem un punct stabil de referință, mi-e destul de greu să accept altceva decât o teoremă ideea că Pământul nu e centrul Universului. Dacă tot Universul e în mișcare iar noi suntem parte din acest Univers, cum putem măsura care planetă se învârte în jurul cărei planete? Aș spune că aici se ține cont de perspectiva din care vrem să privim Universul, ține de sistemul de referință pe care îl alegem să îl folosim. Pentru a vedea obiectiv ce planete se mișcă și care stau, ar trebui să observăm sistemul studiat din afara lui. Iar asta nu o putem face momentan.
Acum nu vreau să se înțeleagă că sunt un geocentrist ce crede că Universul are 6000 de ani. Nu am cunoștințe de astrofizică și de astronomie așa că mi-e greu să spun că lucrurile sunt corecte într-un mod sau altul. Ce pot face e să accept că am anumite limitări, să fiu deschis în a învăța lucruri noi (judecând cu propria rațiune dacă logic au sens) dar să fiu concentrat pe dezvoltarea vieții mele spirituale.
În final, aș spune câteva cuvinte despre cărțile ce le-am citit:
- Stephen Hawking, Scurtă Istorie a Timpului – am fost surprins în mod plăcut să aflu că această carte se bazează pe știință și nu pe propagandă atee. A fost o carte interesantă ce te introduce în bazele astrofizicii. Mi-a plăcut foarte mult.
- Stephen Hawking, Universul într-o Coajă de Nucă – ca și cartea anterioară, accentul e pus pe astrofizică și nu pe vreo propagandă atee. Aș spune că au fost anumite dificultăți în a înțelege această carte uneori deoarece subiectele sunt puțin mai avansate față de prima carte.
- Carl Sagan, Cosmos – această carte am simțit-o de mai multe ori a fi propagandistă cu idei atee și, mai ales, anti-creștine. E o carte ce prezintă cunoștințele actuale ce le avem legate de Cosmos din perspectiva unei povești a umanității atee care a avut ca piedică religia (în special creștinismul) în dezvoltarea sa. Are și părțile interesante atunci când ți se prezintă imensitatea Universului și ajungi să dai slavă lui Dumnezeu pentru o astfel de creație dar nu aș recomanda-o din simplul fapt că simți că citește o operă de propagandă anti-creștină.
- John F. Haught, Dumnezeu după Einstein – în această carte se prezintă o idee interesantă și anume că evoluționismul și teoria Big Bang și toate modificările în Univers și în lume până la sfârșit reprezintă o naștere a ceva ce vom afla la sfârșit, un fir narativ al nașterii Creației. Problema principală pe care o am e faptul că se pune mai multă valoare pe aceste teorii științifice moderne față de învățătura Sfinților Părinți despre începuturile lumii. Ba mai mult, autorul a ajuns să susțină că învățătura Bisericii înainte de Darwin și Einstein are o formă gnostică.
- Adrian Lemeni, Adevăr și Comuniune – cartea conține mai multe articole reunite în același volum. Cartea se concentrează mai mult pe diferențele de viziune dintre lumea seculară și cea ortodoxă, pe originile și consecințele acestor viziuni și pe soluția de a găsi un canal de comunicare între cele două.
În final, aș adăuga o emisiune de pe Trinitas TV ce îmi pare că arată (mai ales în a doua parte) cum ar fi arăta știința într-o relație fructoasă cu învățătura ortodoxă.
Blogu' lui Saurian 